Strain este persoana, cetatean al altui stat, care se afla, permanent sau temporar, pe teritoriul unui stat, fara a avea si cetatenia acestuia. Sunt in general asimilati strainilor persoanele fara cetatenie si refugiatii. Regimul juridic al strainilor, care se refera la conditiile de intrare, de Sedere si de iesire a acestora din tara si la drepturile si obligatiile in raport cu statul pe teritoriul caruia se afla, se stabileste in principiu de catre fiecare stat prin legislatia proprie si prin acte ale administratiei sau ale justitiei statului primitor. In acelasi timp, o suma de reguli privind regimul juridic al strainilor sunt stabilite pe baza de reciprocitate de catre state prin conventii internationale, in general cu caracter bilateral.Strainii nu pot avea, potrivit dreptului international, un regim mai favorabil decat cetatenii proprii ai unui stat, desi istoria dreptului international a cunoscut si situatii cand pentru straini se instituia un statut privilegiat (regimul capitulatiilor, de exemplu).
In dreptul international contemporan un stat are in principiu datoria sa admita intrarea oricarui strain pe teritoriul sau, dar poate refuza o asemenea intrare unor persoane sau unor categorii de persoane considerate ca indezirabile datorita atitudinii lor fata de statul respectiv ori pentru ca acestea constituie un pericol pentru ordinea constitutionala sau ordinea publica (consumatori de stupefiante, bolnavi de boli mintale sau contagioase etc.). De asemenea, fiecare stat poate conditiona aceasta intrare de indeplinirea unor cerinte de catre strainul in cauza si poate supune o asemenea intrare unor proceduri de indeplinit. In general , intrarea strainilor pe teritoriul unei tari necesita o autorizare prealabila sau o viza speciala, aplicata de organelor abilitate ale statului pe pasaportul persoanei respective.
Orice stat este in drept ca, pentru motive temeinice, sa expulzeze un strain de pe teritoriul sau, iar in cazul in care acesta savarseste o infractiune , sa-l extradeze.
In ce priveste drepturile si obligatiile pe care le poate avea un strain pe teritoriul altui stat nu exista pe plan international norme unitare, de aplicabilitate generala. Practica este unitara in sensul ca strainii nu se pot bucura de drepturile politice, deci nu pot fi alesi in organele de stat eligibile si nu au drept de vot, nu pot fi numiti in functii publice, civile sau militare si nu sunt supusi obligatiei de efectuare a serviciului militar si ca acestia trebuie sa se bucure de drepturile civile necesare. Statele isi pot rezerva, insa, dreptul de a restrange aplicarea fata de straini a unor drepturi civile prevazute de legislatia lor interna, in scopul protejarii propriilor cetateni , iar pentru motive de securitate pot lua in ce-i priveste pe straini unele masuri restrictive, cum sunt: inregistrarea la organele de politie, prezentarea periodica la control, obligatia obtinerii unei aprobari pentru deplasarea in teritoriu etc.
Strainii au obligatia ca pe teritoriul statului in care se afla sa respecte legile si celelalte reglementari, sa fie loiali si sa nu interprinda nici o actiune impotriva statului respectiv.
Practica internationala cunoaste urmatoarele regimuri juridice ale strainilor:
a) Regimul national. Statele care au adoptat acest sistem de tratament recunosc strainilor pe teritoriul lor aceleasi drepturi pe care le acorda propriilor cetateni in domeniul social, economic, cultural sau in cel al drepturilor civile, exceptandu-i de la beneficiul drepturilor politice si de la dreptul de a ocupa functii publice;
b) Regimul clauzei natiunii celei mai favorizate. Strainilor li se acorda, in baza unor tratate internationale, regimul cel mai favorabil care a fost acordat cetatenilor unui stat tert pe teritoriul statului respectiv.
c) Regimul standardelor internationale,care presupune ca strainii sa se bucure cel putin de tratamentul minim ce se acorda pe plan international unor asemenea persoane.
In prezent, legislatia din majoritatea statelor lumii cuprinde un regim mixt de acordare a drepturilor strainilor, cu elemente din toate regimurile prezentate.
In Romania regimul strainilor este stabilit prin Legea nr.25/1969,dar se afla in curs de adoptare o noua lege.
Dreptul de azil
Potrivit dreptului international dreptul de azil defineste dreptul unui stat suveran de a aproba intrarea si stabilirea pe teritoriul sau a unor straini supusi persecutiilor sau urmariti in tara lor pentru activitati politice ori pentru conceptiiile lor care nu sunt in concordanta cu regimul politic si juridic intern al statului de origine.
O declaratie a Adunarii generate a O.N.U din 1967 referitore la dreptul de azil prevedea caorice persoana supusa persecutiei in tara sa are dreptul sa ceara si sa se bucure de azil in alte tari, cu exceptia persoanelor urmarite pentru infractiuni de drept comun sau pentru actiuni contrare scopurilor si principiilor O.N.U.
Acordarea azilului implica pentru statul primitor dreptul de a refuza extradarea persoanei in cauza.
Petre Catrinciuc, Regimul juridic al strainilor, Ed. a 2-a, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2008
Ioan Chelaru, Gheorghe Gheorghiu, Drept international privat, Ed. a 2-a, Editura C. H. BECK, Bucuresti, 2009
Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 533 din data de 28 iulie 2011
Madalina Virginia Antonescu, Regimul juridic al strainilor in Romania, Ed. All Beck, 2001
Dan Lupascu, Gabriela Mihut, Regimul strainilor in Romania, Ed. Universul juridic, Bucuresti, 2006
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
