In contextual globalizarii, mobilitatea populatiei lumii a crescut semnificativ in ultimul secol, barbati, femei si copii parasindu-si propriile tari si alegand sa locuiasca in altele, dintr-o varietate de motive. Acest fenomen a fost denumit si explicat prin termenul de migratie, iar persoanele au fost denumite migranti. In timp ce majoritatea migrantilor s-au deplasat pentru a-si imbunatati standardul de viata, a se alatura membrilor de familie sau pentru a-si imbunatati nivelul de educatie, exista oameni care au fost fortati sa-si paraseasca tarile de origine datorita persecutiilor la care au fost supusi, fiind cunoscuti ca refugiati. Comunitatea internationala considera refugiatii o categorie distincta de migranti, oameni care au un statut juridic unic. Astfel, drepturile si obligatiile pe care refugiatii le au sunt guvernate, intr-un mod specific, de dreptul international, in special de Conventia Natiunilor Unite privind Statutul Refugiatilor, din 1951. Acest instrument de drept international public defineste refugiatii ca persoane care sunt in afara tarilor de origine si care nu pot sau nu doresc sa se intoarca datorita unor temeri bine intemeiate de persecutie. Din 1951 pana in prezent, notiunea de refugiat, in sens larg, a fost continuu extinsa, incluzand persoane care si-au parasit tarile datorita violentei generalizate sau a tulburarilor sociale grave ori ca urmare a torturii, tratamentelor inumane sau degradante. Refugiatii nu beneficiaza doar de un statut special datorat circumstantelor in care au fost obligati sa-si paraseasca tarile si nevoilor specifice determinate de exilul fortat, ci si de un cadru institutional anume stabilit, la nivelul comunitatii internationale, care sa-i protejeze. Desi statele sunt principalii responsabili in protectia refugiatilor, Biroul Inaltului Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati (UNHCR) are misiunea de a se asigura ca guvernele intreprind toate actiunile necesare pentru a proteja refugiatii, solicitantii de azil si alte persoane aflate in nevoie de protectie internationala, care se afla pe teritoriul lor sau care solicita admisia pe teritoriul lor. Romania a inceput sa-si construiasca propriul sistem privind azilul in anul 1991, cand a aderat la instrumentele juridice de baza in domeniul azilului, respectiv Conventia din 1951 de la Geneva privind statutul refugiatilor si Protocolul aditional de la New York din 1967, prin Legea nr. 46/1991. Dezvoltarea ulterioara a sistemului national de azil a dus la armonizarea legislatiei la standardele impuse de obligatiile asumate de catre Romania prin aderarea la diferite organisme internationale si instrumente legale internationale in materia drepturilor omului. Capitolul 1 Notiuni introductive privind problema refugiatilor Problema stramutarii fortate a persoanelor este una dintre cele mai acute probleme cu care se confrunta omenirea, iar grupurile de indivizi cuprinsi de aceasta miscare sunt segmente de populatie dintre cele mai vulnerabile. Pentru a intelege catusi de putin suferinta umana ce urmeaza refugiuluipoate fi amintit faptul ca in Grecia Antica excluderea din tara (ostracismul) se afla pe lista celor mai aspre pedepse. Dramaturgul grec antic Euripide scria ca nu exista o pedeapsa mai greu de suportat decat sa fii lipsit de patrie. Semnificativ in acest aspect este exemplul filosofului grec antic Socrate, care a preferat sa bea mai bine cupa cu otrava decat sa-si paraseasca tara. In antichitate strainii erau considerati barbari, fiind destinati sclaviei. Astfel, in Roma Anrica, in primele secole dupa aparitia statului-cetate, strainii erau lipsiti de protectia juridica pe care legea romana o acorda cetatenilor. In conditiile economiei naturale de atunci si ale unui chimb de marfuri sporadic cu cetatile din jur, orice strain era privit ca dusman si putea fi transformat oricand in sclav. Cuvantul ,,hostis" desemna in acelasi timp pe strain si pe dusman. Mai tarziu, ca urmare a dezvoltarii unor relatii economice, s-a asigurat o anumita protectie juridica strainului. Conditia juridica a strainului nu era aceeasi pentru toti, ci exista in aceasta privinta o anumita gradatie, care si-a pierdut, insa, insemnatatea in urma aparitiei edictului lui Caracalla (anul 212 e.n.). Strainul cu care romanul nu intretinea legaturi economice nu se bucurau de protectie juridica. In statele grecesti antice, situatia strainului nu era, de asemenea, favorabila. Astfel, in Sparta strainul nu se bucura de drepturi. In Atena, situatia acestuia era ceva mai buna. Strainii se imparteau in trei categorii: - isotelii - cei care se bucurau de drepturile civile cele mai intinse in comparatie cu ceilalti straini, in virtutea unor tratate isopolite incheiate cu statele carora apartineau - metecii - cei care nu beneficiau de existenta unui tratat, dar care totusi, se bucurau de unele drepturi - ceilelti straini, care nu se bucurau de niciun drept.
Chelaru Ioan , Gheorghe Gheorghiu, Drept international privat, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2009, Filipescu Ion P., Drepti international privat, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979 Gheorghiu Gheorghe , Nicoleta Enache, Drept international privat - Caiet de seminar, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2009 Jura Cristian , Drepturile omului. Drepturile minoritatilor nationale, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2006 Miga-Besteliu Raluca , Drept International public, Editura All Beck, Bucuresti, 2005 Vergatti Cristina Narcisa , Statutul juridic al refugiatilor, Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Bucuresti, 2009 Vergatti Cristina Narcisa, Aspecte ale problemei refugiatilor in cadrul juridic intern si international, Teza de doctorat, Bucuresti, 2009 http://europa.eu http://www.editura.mai.gov.ro http://portal.just.ro http://andreivocila.wordpress.com http://www.unhcr-centraleurope.org/ro Legea Nr. 122/2006 privind azilul in Romania
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
