Reforma instituțională și politicile Uniunii Europene

1. Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO):

- Tratatul de la Paris 1951-1952;

- institutii:

a. Consiliul Special de Ministri - plan decizional;

b. Inalta Autoritate - plan executiv;

c. Adunarea Comuna - plan politic;

d. Curtea de Justitie - plan jurisdictional.

2. Comunitatea Economica Europeana:

- Tratatul de la Roma 1957-1958;

- institutii:

a. Consiliul (2);

b. Comisia (2);

c. Adunarea (2);

d. Curtea de Justitie (2).

In 1958 fuzioneaza si rezulta 1 singura Curte de Justitie.

In 1960 rezulta Adunarea Parlamentara Europeana. In 1962 ea se va numi Parlamentul European.

In 1965 fuzioneaza prin Tratatul de la Bruxelles (intra in vigoare in 1967). Rezulta Consiliul de Ministri si Comisia Europeana.

In 1993 prin Tratatul de la Maastricht rezulta Consiliul UE.

In 2009 prin Tratatul de la Lisabona devine Consiliul.

Din Tratatul de la Paris se desprind 4 principii:

- principiul superioritatii institutiilor in relatie cu ideea de integrare;

- principiul independentei institutiilor (autoritate proprie si autonomie);

- principiul colaborarii intre institutii (fiecare are rol bine determinat, are competente specifice, isi poate delega competenta unei alte institutii);

- principiul egalitatii intre state (modul in care influenteaza decizia in UE etc.).

Tratatul de la Roma marcheaza un recul asupra nationalismului, deci prevede posibilitatea de integrare prin extinderea competentei Adunarii parlamentare a UE ai carei membrii erau alesi prin sufragiu universal direct (acesta isi are originea in 1958), mai ales ca se trece la votul majoritar in cadrul Consiliului. Pana in 58 se practica unanimitatea.

Tratatul instituind CEE stabileste un cadru general in care institutiile sa indeplineasca atributii pentru a favoriza dezvoltarea activitatilor economice in ansamblul Comunitatii pentru a se mentine stabilitatea, pentru a se realiza o crestere accentuata a nivelului de trai, pentru dezvoltarea unei relatii mai stranse intre statele membre si pentru a se constitui piata comuna sau piata interna (de exemplu, cauza Costa v. Enel). Acest Tratat instituie o ordine distincta, dar care face parte din ordinea juridica a statelor membre.

Tr instituind CEEA urmareste formarea si dezvoltarea unei industrii nucleare europene si instituie posibilitatea de a se exercita un control de securitate asupra destinatiei finale a produselor pentru a nu fi utilizate in scopuri militare. Ratiunea aceasta se regasea si in Tratatul CECO.

Tratatul de la Bruxelles a instituit un buget unic pentru toate cele 3 organizatii internationale. Se dorea fuzionarea tuturor tratatelor, dar nu a fost posibil. Institutiile au fuzionat, dar nu au personalitate juridica proprie, cu exceptia BCE.

Tratatele in materie bugetara:

- 1969 - acord prin care s-a stabilit ca finalizarea Comunitatilor Europene trebuie sa se realizeze din resurse proprii;

- 1970 - s-a adoptat primul Tratat in materie bugetara important in materie institutionala pentru ca a extins rolul Parlamentului European in procesul bugetar, iar Comunitatile si-au cucerit independenta financiara;

- 1975 - un nou Tratat in materie financiara prin care se sporeste din nou rolul bugetar al Parlamentului European;

- 1974 - apare Consiliul European. Atunci nu era inclus in categoria institutiilor. El a fost infiintat in vederea regularizarii practicii de a tine intalniri la nivel inalt. La intalnirile bianuale ale Consiliului European participa si Presedintele Comisiei;

Consiliul European era responsabil pentru a imprima directia de dezvoltare, dar atunci nu se inscria in cadrul prevazut de tratate. El a aparut de facto si a fost recunoscut printr-un instrument formal prin Actul Unic European.

- 1979 - primele alegeri directe in Parlamentul European. El primeste mandat direct. Rolul Parlamentului European era aproape nesemnificativ, dar el putea fi doar consultat numai daca se prevedea expres.

Dupa 1979, se poate vorbi despre contributia CJUE. Aceasta, prin activitatea sa, a contribuit la intarirea caracterului supranational a Comunitatii Europene prin diferite mijloace (dezvoltarea principiul efectului direct al normelor comunitare, afirmarea suprematiei dreptului comunitar fata de cel national al statelor membre etc.). Rezulta impulsionarea legislativa si procesul de integrare.