Cuprins
- I. GENERALITAȚI 2
- I.1. Coranul şi particularităţile dreptului islamic 2
- I.1.1. Coranul 3
- I.1.2. Religia şi şeriat-ul 3
- I.1.3. Divorţul în islam 6
- I.1.4. Organizarea politică, juridică şi administrativă 7
- I.1.5. Principiile seriatului 8
- I.1.6. Drepturile şi îndatoririle omului după seriat 8
- I.1.7. Drepturile individuale 9
- II. DREPRTUL ÎN TURCIA 10
- II.1. Aspecte generale 10
- II.2. Organizarea statului 11
- Bibliografie 12
Extras din referat
DREPTUL ISLAMIC
I. GENERALITAȚI
I.1. Coranul şi particularităţile dreptului islamic
Islamul este a treia mare religie monoteistă după iudaism şi creştinism. A apărut în
lumea arabă în secolul al VII-lea d.Hr. Cuvântul islam desemnează religia monoteistă
întemeiată de profetul Mahomed1( 570-632), religie care are la bază Coranul. Termenul mai
defineşte şi spaţiul, totalitatea ţărilor şi popoarelor islamice, iar adepţii se numesc musulmani
sau mahomedani. Rădăcina cuvântului islam este aslama, care în limba arabă înseamnă a se
supune, iar după alte interpretări înseamnă a fi pătruns de pacea lui Dumnezeu. Cuvântul
musulman înseamnă supus întru totul lui Allah.
Istoria arabilor înainte de secolul al VII-lea d. Hr. este puţin cunoscută. De origine
semită (conform Bibliei erau urmaşii lui Israel, fratele lui Isaac), arabii ocupau Peninsula
Arabiei, între Asia şi Africa, un teritoriu aspru de stepă şi deşert cu deschiderea la Golful Persic şi Marea Roşie. Acest teritoriu era locuit de numeroase triburi conduse de emiri sau şeici care îşi disputau controlul asupra drumurilor comerciale. Marea majoritate a triburilor arabe erau nomade. Tribul constituia singura realitate politică, în pofida încheierii unor confederaţii efemere. Mecca era un important loc de pelerinaj mai ales în “luna sfântă”, când legile nescrise, dar respectate, cereau încetarea războaielor intertribale.
Ca şi iudaismul şi creştinismul, celelalte două mari religii monoteiste, islamul este tot o
religie relevată. Musulmanii consideră islamul adevărata religie, mesajul ultim a lui Dumnezeu relevat profetului Mahomed, uneori prin mijlocirea arhanghelului Gabriel, alteori direct. Mahomed începe să-l mărturisească în public pe Dumnezeu unic, creatorul omului şi a naturii.
În ziua Judecăţii de Apoi, acest Dumnezeu va pedepsi şi va răsplăti pe fiecare după meritele
sale. Atunci când îi denunţă pe idolii din Mecca în numele unicităţii divine, mica comunitate
adeptă a profeţiilor lui Mahomed este nevoită să emigreze – Hegira în oraşul Yatrib, care în
timp se va numi Medina. La Yatrib se afla o numeroasă comunitate iudaică, Mahomed fiind
influenţat de iudaism, iar un anumit număr de prescripţii reiau legea mozaică. În anul 628
Mahomed hotărăşte să transforme Mecca în centrul noii religii, iar în anul 630 adepţii săi se
reîntorc la Mecca. Astfel Arabia este convertită în întregime.
I.1.1. Coranul
Este un îndreptar de viaţă pentru omul obişnuit; etica pe care o predică este bazată pe
cumpătare şi bun-simţ. Dispreţul bogăţiei, umilinţa, generozitatea sunt recomandate de
învăţăturile Coranului.
Din ordinul califului Abu-Bekr, învăţăturile profetului au fost adunate de unul din
discipolii acestuia, Zaid, într-o carte numită Coran (termenul poate fi tradus prin cuvântul
“istorisire”), devenită cartea sfântă a lumii islamice. Coranul cuprinde 6200 verste, împărţite în 114 capitole.
Sursele de inspiraţie dogmatică sunt Vechiul Testament şi Talmudul. Religia
islamică nu propune credinciosului idealuri cu neputinţă de atins; este o învăţătură preeminent
practică. Allah este divinitatea supremă; este unic. Allah este evocat prin 99 de nume-atribute.
În jurul anului 600 Mecca era centrul religios cel mai important din Peninsula Arabice,
unde se află templul Kaaba, un edificiu de formă aproape cubică.
I.1.2. Religia şi şeriat-ul
Mulţi jurişti au afirmat că studiul dreptului musulman este lipsit de sens pentru
comparatişti, deoarece este atât de diferit de dreptul occidental, fiind astfel imposibil de
comparat. Această afirmaţie nu rezistă în faţa realităţii contemporane, prin acea că dreptul
musulman este aplicat în toate statele arabe, guvernând circa 300 milioane de oameni. Singura
ţară islamică care a adoptat o legislaţie de tip european este Turcia.
Trebuie să clarificam deosebirea între religie şi sariat. Seriat-ul (Legislaţia musulmană)
care cuprinde o serie de legi, norme şi reguli de practicare a credinţei, de comportare în viaţă
de toate zilele, într-un cuvânt un îndreptar care pune în ordine viaţa comunităţii musulmane.
De-a lungul timpurilor aceste legi, aceste norme şi reguli au fost supuse unor modificări, şi
îmbunătăţiri. Fiecare profet în parte în funcţie de condiţiile existente într-o perioadă dată, a
adus cu sine un alt seriat.
Acest proces a continuat până la profetul Mohamed, care a adus un seriat care îi va
călăuzi pe oameni până la sfârşitul lumii. Religia a rămas absolut aceeaşi, dar seriat-ul atât de
cuprinzător şi generos, adus de profetul Mohamed, le-a anulat pe toate celelalte.
Sursele seriat-ului
Există două surse importante de informare în ceea ce priveşte seriat-ul profetului
Mohamed: Coranul şi Hadis-ul. Coranul este o creaţie divină şi fiecare cuvânt al sau aparţine
lui Allah, iar Hadis-ul este o colecţie a spuselor lui Mohamed cu diferite prilejuri şi de
asemenea consemnări privind obiceiurile profetului. Spusele şi obiceiurile profetului au fost
consemnate şi prelucrate de către unele personalităţi ale islamului. În acest sens cărţile
elaborate de către imamii Muslim, Timiza, Ebu Dauud, Nesea şi Ebnu Mage.
Fakah-ul (jurisprudenţa)
Mai mulţi teologi musulmani s-au ocupat de jurisprudenţa musulmană, elaborând mai
multe lucrări importante în acest domeniu. În pofida acestei situaţii, în prezent toate aceste
concepţii şi păreri se concentrează în jurul a patru doctrine. Acestea sunt:
1. Jurisprudenţa Hanefi a fost redactată cu colaborarea şi pe baza culegerilor efectuate de
către Abu Hanife Numan Ibin Sabit, Abu Yusuf, Zufar şi alte mari personalităţi ale ştiinţei
religiei islamice.
2. Jurisprudenţa Safii - întemeiată de către Mohamed Ibni Idris-es Safii.
3. Jurisprudenţa Malika. Întemeietorul acestei jurisprudenţe este Malika Iban Anas.
4. Jurisprudenţa Hambali avându-l ca autor pe Ahmed Ibin Hanbel.
Toate cele patru doctrine juridice au căpătat contur aproximativ după două sute de ani
de la dispariţia profetului. Analizând cele patru doctrine ne putem da seama de seriozitatea şi
soliditatea părerilor şi argumentelor cuprinse. Tocmai de aceea musulmanii acceptă şi aprobă
toate aceste patru doctrine.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Cuprins.doc
- dr islamic.doc
- DREPTUL ISLAMIC.doc
- Universitatea.doc