Cuprins Capitolul I. Sanctionarea minorilor - aspecte generale 6 1.1. Prevenirea si sanctionarea infractiunilor savarsite de minori 6 1.2. Limitele raspunderii penale a minorilor 6 1.3. Consecintele raspunderii penale a minorilor 8 Capitolul II. Masurile educative 8 2.1. Notiune 8 2.2. Mustrarea (art. 102 C.pen) 10 2.3. Libertatea supravegheata (art. 103 C.pen.) 11 2.4. Internarea intr-un centru de reeducare (art. 104 C.pen.) 13 2.5 Internarea intr-un institut medical-educativ (art. 105 C.pen.) 15 Capitolul III. Pedepsele aplicabile minorilor 16 3.1. Consideratii generale 16 3.2. Pedeapsa inchisorii aplicata minorilor (art. 109 alin. 1 C.pen.) 17 3.3. Pedeapsa amenzii aplicata minorilor (art. 109 alin. 1 C.pen.) 18 3.4. Pedepse excluse de la aplicare fata de minori 19 3.5. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate minorului (art. 110 C.pen.) 19 3.6. Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere sau sub control (art. 1101 C.pen.) 19 3.7. Revocarea obligatorie a masurii suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere 20 3.8. Revocarea facultativa a masurii suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere 20 Capitolul IV. Studiu de caz 21 Bibliografie 26
Capitolul I. Sanctionarea minorilor - aspecte generale 1.1. Prevenirea si sanctionarea infractiunilor savarsite de minori Problema folosirii mijloacelor de constangere penala constitue una din preocuparile majore si permanente pe planul politicii penale si al dreptului penal . Prevenirea si combaterea infractionalitatii minorilor a constituit si constitue o preocupare permanenta de politica penala a statelor moderne. Necesitatea prevenirii si combaterii infractiunilor comise de minori apare cu atat mai evidenta cu cat fenomenul cunoaste uneori recrudescente, iar faptele pot fi deosebit de periculoase. Gasirea celor mai eficiente masuri de prevenire si combatere a fenomenului infractional in randul minorilor a ridicat si problema stabilirii varstei de la care minorul raspunde penal, adica a varstei de la care, corespunzator cercetarilor de psihologie pedagogica se apreciaza ca acesta are intelegerea semnificatiei sociale a conduitei sale periculoase ca si a scopului sanctiunilor aplicate pentru o astfel de conduita . 1.2. Limitele raspunderii penale a minorilor Fiind un domeniu extrem de delicat, in doctrina juridica nu exista o conceptie unitara, cu repercursiuni asupra modului de reglementare, in concret, existand doua modele de abordare: modelul liberal si modelul autoritar . Legiuitorul roman a stabilit prin dispozitiile articolului 99 din C.pen. ca raspunderea penala a minorului se stabilieste de la varsta de 14 ani cu conditia dovedirii ca acesta a avut discernamant si in toate cazurile de la varsta de 16 ani, cu luarea in considerare a existentei discernamantului. Opusul limitei de varsta de la care se stabileste raspunderea penala a minorului este limita superioara a varstei pana la care persoana este considerata minor, aceasta este varsta de 18 ani, chiar daca a dobandit prin incheierea unei casatorii capacitatea deplina de exercitiu , deoarece minor in dreptul penal este persoana care nu a implinit varsta de 18 ani. Capacitatea penala a minorilor : La noi in tara, minoritatea se considera ca dureaza pana la implinirea varstei de 18 ani, cuvantul "minor" fiind folosit in sensul ce ii este atribuit si de legislatia civila. In legislatia penala se face distinctie intre minorii care nu raspund penal si minorii care raspund penal, principalul criteriu dupa care se face aceasta distinctie fiind varsta. Asadar, intre categoria minorilor care nu au implinit varsta de 14 ani si care niciodata nu raspund penal, pe de o parte, si categoria minorilor care, fiind trecuti de 16 ani, raspund neconditionat si intotdeauna, pe de alta parte, exista o categorie intermediara, aceea a minorilor intre 14 si 16 ani, in cuprinsul careia se delimiteaza doua categorii: a minorilor care nu raspund penal pentru ca sunt presupusi a fi lucrat fara discernamant, adica fara a-si fi dat seama ca savarsesc o fapta nepermisa si ca produc urmari vatamatoare, si o a doua, a minorilor care raspund penal, fiindca se face dovada ca au comis fapte prevazute de legea penala fiind constienti de caracterul ei socialmente periculos . Minorii care nu raspund penal: Faptele ilicite, desi sunt esentiale prin consecintele daunatoare, in conformitate cu art. 99 C.pen. nu sunt pedepsite penal daca au fost savarsite de minorii care nu au implinit varsta de 14 ani, indiferent de forma producerii si de gravitatea acestora, deoarece prin lege se considera ca, pana la aceasta varsta, minorii nu au discernamantul faptelor, deci nu au capacitatea penala pentru a raspunde, astfel ca nu pot deveni subiecti ai raportului juridic penal de conflict. Lipsa capacitatii penale a minorului care nu a implinit varsta de 14 ani este justificata de lipsa convergentei intre actul ilicit savarsit si efectul antisocial rezultat, acesti minori beneficiind de "prezumtia legala absoluta de incapacitate penala" (jure et de jure ), restabilirea situatiei anterioare neavand niciun efect legat de libertatea sau patrimoniul faptuitorului minor, chiar daca din punct de vedere somatico-intelectual, acesta ar dovedi ca intelege efectele si gravitatea actului ilicit. Raspunderea minorilor in varsta de 14-16 ani: Din aceasta categorie fac parte, in primul rand, minorii care au implinit varsta de 16 ani. Legea prevede in privinta acestora o prezumtie absoluta de capacitate penala, care nu poate fi inlaturata prin proba contrara. Caracterul absolut se limiteaza insa numai la efectele prezumtiei legale pe baza careia minorul care a implinit 16 ani este socotit ca avand raspundere penala; acest caracter nu exclude pentru minor posibilitatea pe care o au si faptuitorii majori, de a dovedi ca in momentul comiterii faptei s-a aflat in vreuna din starile patologice sau anormale care, potrivit art. 48 C.pen. in vigoare, ii confera iresponsabilitatea ori in situatia prevazuta in art. 49 C.pen. in vigoare, betia fortuita si completa, ipoteza in care capacitatea penala a faptuitorului este inlaturata. In al doilea rand, sunt considerati ca au capacitatea penala minorii in varsta de 14-16 ani fata de care prezumtia relativa de incapacitate penala este inlaturata prin proba ca au savarsit fapta cu discernamant . Raspunderea minorilor in varsta de 16-18 ani: Cu privire la aceasta categorie de minori, legiuitorul distinge intre doua subcategorii si anume: minorii cu varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani care au savarsit fapte prevazute de legea penala si s-a probat in procesul penal ca au actionat cu discernamant; si deasemenea minorii care au implinit varsta de 16 ani . Cu toate acestea , prezumtia nu este absoluta ci relativa, deoarece asa cum s-a aratat in literatura juridica in cursul procesului penal se poate face dovada ca minorul desi a implinit varsta de 16 ani, el a lucrat fara discernamant . Implinirea varstei de 16 ani contribuie la intemeierea fundamentului juridic al raspunderii totale a infractorilor minori pentru actiunile sau inactiunile savarsite, considerandu-se din punct de vedere psihofizic, ca acestia se apropie de intelegerea absoluta a importantei efectelor actelor produse, rezultate din confruntarea actiunilor individuale cu cerintele si exigentele impuse de lege. 1.3. Consecintele raspunderii penale a minorilor Codul penal actual ii are in vedere pe minorii infractori, adica pe aceia care au comis infractiuni cu discernamant si care au varsta intre 14 si 18 ani, urmand ca de minorii neinfractori, adica aceia care au comis fapte prevazute de legea penala fara discernamant (inainte de implinirea varstei de 14 ani) sau fara vinovatie, sa li se aplice legea speciala (Legea nr. 272/2004). Potrivit art. 100 alin. 1 C.pen., "fata de minorul care raspunde penal se poate aplica o pedeapsa". Sistemul sanctionator al infractorilor minori, fata de cel al infractorilor majori, este, asadar, un sistem sanctionator mixt, compus din pedepse si masuri educative, acestea din urma fiind tot sanctiuni de drept penal, in alegerea sanctiunii ce se va aplica fiind stabilita regula ca "pedeapsa se aplica numai daca se apreciaza ca luarea unor masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea minorului", art. 100 alin. (3) C.pen.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
