1. RASPUNDEREA PENALA - INSTITUTIE FUNDAMENTALA A DREPTULUI PENAL Intregul sistem de drept penal roman se bazeaza pe trei componente: infractiunea, sanctiunea si raspunderea penala. Raspunderea penala este cea mai grava forma a raspunderii juridice, care consta in obligatia persoanei ce a savarsit o fapta prevazuta de legea penala de a da socoteala in fata organelor de urmarire penala si ulterior in fata instantei de judecata pentru fapta savarsita, prin executarea unei pedepse aplicate de instanta de judecata. Raspunderea penala reflecta, pe plan juridic, legatura dintre infractiune si persoana care a savarsit-o. Are ca unic temei savarsirea unei infractiuni, ceea ce implica din punct de vedere obiectiv, savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, iar din punct de vedere subiectiv, vinovatia persoanei in savarsirea faptei. Temeiul raspunderii penale este savarsirea unui fapt ilicit, a unei infractiuni ce aduce atingere valorilor sociale si ordinii de drept, deci se impune ca fapta interzisa de legea penala sa satisfaca toate cerintele legale pentru a putea fi retinuta ca infractiune. Subiectul activ al raspunderii penale si, in acelasi timp, subiect pasiv principal al infractiunii, ca titular al dreptului de a exercita constrangerea, este statul - actiunea sa fiind intotdeauna necesara pentru a restabili ordinea de drept, raportul de raspundere penala nu se poate, in niciun caz, solutiona fara concursul statului prin intervenirea organelor de urmarire penala sau fara aducerea conflictului de drept penal in fata justitiei; exceptie facand doar cazurile in care punerea in miscare a actiunii penale se face la plangerea prealabila a persoanei vatamate, care fie nu introduce aceasta plangere, fie odata introdusa o retrage. Subiectul pasiv al raspunderii penale este intotdeauna subiectul activ al infractiunii, care are calitate de autor, instigator sau complice la savarsirea unei infractiuni consumate sau tentative pedepsibile. Societatea perfecta a fost, este si va fi o utopie, o lume si un ideal care nu vor putea fi atinse niciodata. Ca regula generala, societatea, in ansamblul ei, se supune normelor edictate de dreptul penal, avand o conduita conforma cu acestea, fara interventia statului prin mijloacele sale de constrangere. Se spune ca regula este intarita prin exceptie, asadar, mai exista o categorie ce se diferentiaza de cei mai multi - indivizii care prin faptele si actiunile lor incalca aceste norme, acestia fiind, pana la urma, ratiunea existentei dreptului penal, pentru ca fara infractiune nu am avea drept penal, iar fara drept penal nu ar exista infractiune. Odata incalcata norma de drept statul, prin mijloacele sale de coercitie, are obligatia de a restabili aceasta ordine de drept si aceasta se poate realiza doar prin aplicarea sanctiunilor prevazute de normele incalcate. In evolutia sa, dreptul penal a traversat si perioade in care raspunderea penala isi avea bazele in cauze obiective, care nu aveau nimic a face cu atitudinea subiectiva a faptuitorului fata de fapta savarsita, o gandire cu un accent mult prea dictatorial, insa odata cu trecerea timpului si instaurarea unor regimuri democratice in majoritatea societatii moderne, acest sistem a fost inlocuit cu cel care prevede faptul ca raspunderea penala nu poate fi fundamentata decat pe vinovatia faptuitorului. Fara vinovatie nu exista infractiune, iar neexistand infractiune, nu exista nici temeiul raspunderii penale. Raspunderea penala si raspunderea juridica, in general, sunt unice, in sensul ca savarsirea unei infractiuni atrage o singura data raspunderea penala si aplicare sanctiunii penale prevazute de norma incriminatoare Principiul general al dreptului non bis in idem avandu-si, iata, aplicabilitate si in dreptul penal prezentand, poate, o importanta cu atat mai mare cu cat sanctiunile au in majoritate cazurilor un caracter privativ de libertate si cu consecinte cu atat mai grave asupra persoanei, decat in celelalte ramuri ale dreptului. Raspunderea penala poate fi definita ca fiind insusi raportul juridic penal de constrangere nascut ca urmare a savarsirii infractiunii intre stat, pe de o parte, si infractor, pe de alta parte, raport complex al carui continut il formeaza dreptul statului, ca reprezentant al societatii, de a trage la raspundere pe infractor, de a explica sanctiunea prevazuta pentru infractiunea savarsita si de a-l constrange sa o execute, precum si obligatia infractorului de a raspunde pentru fapta sa si de a se supune sanctiunii aplicate, in vederea restabilirii ordinii de drept si restaurarii autoritatii legii.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
