I. Consideratii generale 3 II. Raspunderea patrimoniala a angajatorului fata de salariati 6 III. Raspunderea patrimoniala a salariatului fata de angajatorul sau 10 IV. Speta. Minus in gestiune. Raspunderea gestionarului 16 V. Concluzii 18
Moto: "Munca este legea lumii moderne care nu are loc pentru lenesi, temeiul unui stat, bogatia unui popor!" Mihai Eminescu I. Consideratii generale Actualul Cod al Muncii nu mai retine institutia raspunderii materiale, care in vechea legislatie era antrenata in sarcina persoanelor incadrate in munca pentru pagubele aduse unitatii la care sunt incadrate, din vina si in legatura cu munca lor. Raspunderea materiala avea o dubla functie: o De aparare a proprietatii; o De ocrotire a intereselor legitime ale salariatilor. In acest sens, ea limita raspunderea salariatului la paguba efectiva, obliga unitatea sa faca dovada existentei prejudiciului, a vinovatiei salariatului care a cauzat prejudiciul, inlatura solidaritatea in raspundere , prevedea ca executarea este limitata la o cota din salariu, fara afectarea resurselor de rezistenta si a bunurilor mobile sau imobile ale salariatilor, excludea raspunderea pentru pagubele inerente procesului de productie si pentru cele provocate de riscul normal al serviciului. Prin nereglementarea raspunderii materiale in Codul Muncii, urmeaza ca regimul juridic al prejudiciilor cauzate de salariati, si al celor suferite de catre acestia din vina angajatorilor sa fie cel al raspunderii civile contractuale. Raspunderea patrimonala a salariatilor, cat si a angajatorilor, reprezinta o varietate a raspunderii civile contractuale, cu particularitati determinate de specificul raporturilor juridice de munca. In doctrina, raspunderea patrimoniala a salariatilor a fost definita ca acea forma de raspundere juridica, care consta in obligatia acestora de a repara pagubele materiale produse angajatorului din vina si in legatura cu munca lor, definitie care nu acopera nici obligatia de restituire a salariatilor si nici raspunderea angajatorului pentru prejudiciul cauzat salariatilor. Din cele doua definitii ale raspunderii patrimoniale rezulta ca aceasta are anumite trasaturi caracteristice cu particularitati: a) Raspunderea patrimoniala este conditionata de existenta raportului juridic de munca dintre salariatul raspunzator si angajatorul pagubit, raport juridic ce izvoraste din contractul individual de munca, fiind in concluzie, o raspundere contractuala. b) La baza raspunderii patrimoniale sta vinovatia celui in cauza, nefunctionand prezumtia de vinovatie. c) Raspunderea patrimoniala in cadrul raporturilor juridice de munca este o raspundere individuala; ea exclude solidaritatea. In dreptul muncii, raspunderea pentru un anumit prejudiciu este plurala, ca urmare a participarii mai multor persoane la producerea prejudiciului, iar obligatiile de reparare sunt conjuncte, uneori subsidiare si comune, nu solidare. In acest mod se asigura o protectie a salariatului, evitandu-se ca el sa fie pus, ca urmare a solidaritatii, in situatia de a fi urmarit pentru o suma mai mare decat prejudiciul efectiv cauzat din vina sa. d) Raspunderea patrimoniala este reglementata prin imperative legale, modificarea ei prin clauze ale contractului de munca, derogatorii din lege, in defavoarea salariatului, nefiind admisibila; e) Raspunderea patrimoniala este o raspundere integrala, nu numai pentru paguba efectiva si actuala - damnum emergens, ci si pentru foloasele nerealizate - lucrum cessans. Se raspunde numai pentru prejudiciul cauzat, care a fost prevazut ori era previzibil la momentul incheierii contractului individual de munca - afara de prejudiciul ce provine din fapta grava asimilata dolului cand va raspunde si pentru cel neprevizibil.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).