Răspunderea juridică

Extras din referat Cum descarc?

La momentul stabilirii optiunii individului pentru o anumita conduita (din toate cele posibile) se declanseaza mecanismul constituirii raspunderii sale sociale. Aceasta se datoreaza capacitatii sale rationale de a opta pentru un anumit comportament, stiind, sau trebuind sa stie ca fapta sa se inscrie sau nu in limitele principiilor generale acceptate, si va trebui sa suporte consecintele pentru conduita sa negativa.
Legislatia si jurisdictia nu definesc notiunea de raspundere juridica, legiuitorul fixand doar conditiile in prezenta carora o persoana poate fi trasa la raspundere, respectiv principiile raspunderii, natura si intinderea sanctiunilor susceptibile de aplicare si limitele in care opereaza. Situatia este similara si in practica judiciara, care nu da o definitie a raspunderii juridice sau a vreuneia din formele acesteia, insa practica si-a adus o valoroasa contributie la explicarea si lamurirea conditiilor si formelor raspunderii juridice.
Sensul frecvent atribuit notiunii de raspundere este acela de obligatie de a suporta consecintele nerespectarii unor reguli de conduita de catre autorul faptei contrare normei si care poarta totdeauna amprenta dezaprobarii sociale a unei asemenea conduite.
Avand in vedere necesitatea raspunderii juridice ca un raport juridic de constrangere care se naste ca urmare a incalcarii unor dispozitii legale de catre persoana fizica sau juridica se poate considera ca raspunderea juridica este complexul de drepturi si obligatii conexe, care, potrivit legii, se nasc ca urmare a savarsirii unor fapte ilicite, constituind cadrul de realizare a constrangerii de stat prin aplicarea sanctiunilor juridice in scopul asigurarii stabilitatii raporturilor sociale si a indrumarii membrilor societatii in spiritul respectarii ordinii de drept.
Caracteristicile raspunderii juridice:
- are, intotdeauna, ca temei incalcarea sau nerespectarea unei norme de drept;
- este, intotdeauna, legata de activitatea exclusiva a unor organe de stat care au competenta de a constata in mod oficial nerespectarea sau incalcarea normei de drept, de a aprecia gradul de vinovatie si de a stabili si aplica sanctiunea prevazuta de norma juridica;
- este o raspundere general-obligatorie, izvorand din imperativitatea dreptului si capacitatea coercitiva a aparatului de stat de a interveni si aplica, la nevoie, constrangerea juridica;
- consecintele raspunderii juridice sunt deosebit de grave, putand antrena chiar sanctiuni privative de libertate sau (in unele state) pedeapsa capitala;
- stabilirea concreta a raspunderii juridice nu este un act sau demers strict juridic, ci cu valoare multipla (in actul de tragere la raspundere juridica se concentreaza evaluari nu doar de ordin strict juridic, ci si de ordin moral, social, economic, etc.)
Principiile raspunderii juridice
In literatura juridica sunt delimitate mai multe principii, dar sunt consacrate patru:
1. Principiul raspunderii pentru fapte savarsite cu vinovatie - in baza sa, oricarui subiect de drept i se poate aplica o sanctiune numai atunci cand este vinovat de nerespectarea unei norme si numai in limitele vinovatiei sale. Vinovatia consta in nerespectarea de catre subiect a prescriptiilor normei, incalcand, prin conduita sa, interesele ocrotite de catre aceasta (stiind sau nestiind ca prin comportamentul sau contravine acestor interese);
2. Principiul raspunderii personale - raspunderea juridica actioneaza in mod direct numai fata de persoana vinovata de savarsirea faptei ilicite, iar intinderea raspunderii juridice este stabilita in functie de circumstantele personale ale autorului faptei. In virtutea acestui principiu functioneaza regula conform careia numai cel care a comis o incalcare a legii este pasibil de raspundere, iar penrtu o singura fapta ilicita se poate aplica o singura pedeapsa si o singura data. De la acest principiu - exceptii: raspunderea in mod solidar cu altul; raspunderea pentru fapta altuia (raspunderea indirecta, reglementata de art. 1000 C. civ. pentru prejudiciile produse de copiii minori - raspunderea parintilor; raspunderea pentru prejudiciul pricinuit de bunuri -raspunderea proprietarului; raspunderea comitentilor pentru faptele prepusilor lor, raspunderea institutorilor si artizanilor pentru prejudiciile pricinuite de elevii pe care-i au sub supraveghere)
3. Principiul justetei sanctiunii - presupune o corecta corelare a gravitatii faptei cu sanctiunea aplicata, astfel incat sanctiunea aplicata sa fie proportionala cu fapta; de aici necesitatea alegerii corecte a normei ce se aplica si necesitatea individualizarii corecte a faptei si sanctiunilor;
4. Principiul celeritatii tragerii la raspundere - in virtutea acestuia, persoanelor ce se fac vinovate de savarsirea unor fapte ilicite trebuie sa li se aplice sanctiunile cat mai rapid posibil dupa savarsirea faptelor, pentru ca sanctiunile sa-si atinga scopul urmarit, atat fata de faptuitor, cat si scopul

Fisiere in arhiva (1):

 Raspunderea Juridica.doc