Răspunderea civilă delictuală

Extras din referat Cum descarc?

Raspunderea civila este o forma a raspunderii juridice, care consta intr-un raport juridic obligational, conform caruia o persoana are datoria de a repara prejudiciul cauzat alteia prin fapta sa sau prejudiciul de care este tinuta raspunzatoare prin dispozitiile legale.
Raspunderea civila este de doua feluri:
- raspundere civila contractuala;
- raspundere civila delictuala.
Raspunderea civila contractuala apare in cazul nerespectarii clauzelor unei conventii.
Raspunderea civila delictuala se concretizeaza intr-o obligatie de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o fapta ilicita. 
Raspunderea civila delictuala este reglementata de art.998 - 1003 Cod civil; ea este specia de raspundere juridica prin intermediul careia o persoana care a cauzat alteia un prejudiciu este obligata sa-l repare. Raspunderea delictuala se naste de regula ca urmare a nesocotirii unei obligatii legale. 
Raspunderea civila delictuala este un raport juridic de obligatii care izvoraste dintr-o fapta ilicita si prejudiciabila. Conform terminologiei traditionale, fapta ilicita care da nastere raportului juridic de raspundere se numeste "delict" sau "cvasidelict". In mod empatic, raspunderea care izvoraste din comiterea acestor fapte se cheama raspundere delictuala.
In toate situatiile in care se cauzeaza un prejudiciu unei persoane printr-o fapta ilicita extracontractuala, se aplica regulile raspunderii delictuale. Prin exceptie, daca neexecutarea obligatiilor contractuale constituie o infractiune, atunci raspunderea angajata se considera ca este de natura delictuala.
Codul civil roman reglementeaza raspunderea civila delictuala intr-un numar restrans de articole (art. 998-1003). In acest cadru juridic sunt reglementate trei feluri de raspundere:
1. Raspunderea pentru fapta proprie (art. 998-999 C.civ.)
2. Raspunderea pentru fapta altei persoane (art. 1000 alin. 2-4 C. Civ)
3. Raspunderea pentru prejudicii cauzate de lucruri, animale si edificii (art. 1000 alin. 1, 1001 si 1002 C. Civ.) 
Raspunderea civila delictuala pentru fapta proprie. Art. 998-999 Cod civil consacra regula de principiu, conform careia obligatia de reparare a prejudiciului cauzat altuia revine direct si nemijlocit autorului faptei ilicite.
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia sau raspunderea indirecta. In scopul protejarii victimei impotriva eventualei insovabilitati a victimei, Codul civil a instituit si raspunderea indirecta, ca forma complementara de raspundere. Sunt asemenea forme de raspundere: raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori (art. 1000 alin. 2 si alin. 5 Cod civil); raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor in exercitarea functiilor incredintate (art. 1000 alin. 3 Cod civil), raspunderea institutorilor si meseriasilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 1000 alin. 4 si 5 Cod civil).
Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, animale si ruina edificiului. Uneori prejudiciile nu sunt cauzate de fapta unei persoane. De aceea, pentru apararea intereselor celui vatamat, in situatiile in care acesta nu ar putea dovedi ca prejudiciul a fost cauzat prin fapta ilicita a unei persoane, a fost instituita raspunderea pentru lucruri, animale si ruina edificiului care incumba persoanei care are paza juridica a acestora si este reglementata distinct de art. 1000 alin. 1, 1001 si 1002 Cod civil.
Dupa fundamentul sau, raspunderea civila delictuala poate fi de doua feluri:
A. Raspundere delictuala subiectiva intemeiata pe ideea de culpa, greseala sau vinovatie (reglementata de art. 998-999, 1000 alin. 2, 1000 alin. 4 Cod civil);
B. Raspunderea delictuala obiectiva, intemeiata pe ideea de garantie sau pe ideea riscului (despre care se considera ca este reglementata de art. 1000 alin.3, 1000 alin.1 parte finala, 1001 si 1002 Cod civil).
Raspunderea civila delictuala subiectiva
Raspunderea pentru fapta proprie. conditiile generale ale raspunderii delictuale
1. CONSIDERATII INTRODUCTIVE
1) Reglementare. Raspunderea civila pentru fapta proprie este reglementata de art. 998-999 Cod civil, texte care instituie tototdata, principiul general al raspunderii pentru prejudiciile cauzate printr-o fapta ilicita.
2) Conditiile generale ale raspunderii. Din analiza textelor legale, literatura si jurisprudenta au dedus existenta urmatoarelor elemente constitutive ale raspunderii delictuale: prejudiciul, fapta ilicita, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, culpa (sau greseala ori vinovatia) autorului faptei ilicite, acest ultim element integrand si capacitatea delictuala.
3) Proba conditiilor raspunderii delictuale. Conform Codului Civil, cel care pretinde ceva in justitie trebuie sa faca proba celor sustinute. In consecinta, sarcina probei revine in cazul raspunderii delictuale persoanei vatamate prin fapta ilicita. Probatiunea se realizeaza in conditii obisnuite cu privire la conditiile prejudiciului, faptei ilicite si raportului de cauzalitate, toate avand un caracter obiectiv. Proba culpei este mai dificil de realizat. De regula, pentru dovada acestui element se recurge la prezumtiile simple, deduse din existenta celorlalte conditii ale raspunderii.
1. FAPTA ILICITA
Prin fapta ilicita se intelege actiunea sau inactiunea care are ca rezultat incalcarea drepturilor subiective sau a intereselor legitime ale unei persoane. 
Trasaturile caracteristice ale faptei ilicite:
- are caracter obiectiv;
- reprezinta obiectivarea unui element psihic, subectiv; 
- este contrara ordinii sociale.
Ilicitul civil. In cazul raspunderii civile, o fapta este ilicita atunci cand este contrara legii sau regulilor de convietuire sociala, avand ca efect incalcarea drepturilor subiective sau cel putin a intereselor altuia, interese care nu sunt potrivnice normelor juridice sau moralei.

Fisiere in arhiva (1):

 Raspunderea Civila Delictuala.doc