Răspunderea Civilă a Comitenților pentru Fapta Prepușilor

Viata sociala nu poate fi conceputa ca desfasurându-se haotic, la întâmplare, fara existenta unor norme de conduita unanim acceptate. Desfasurarea normala si armonioasa a vietii sociale face necesara respectarea unor norme de conduita care impun respectarea drepturilor si intereselor membrilor societatii. Nimanui nu-i este permis sa încalce sau sa nesocoteasca aceste drepturi si, ca atare, oricine încalca aceasta regula trebuie sa raspunda pentru faptele sale. Suntem astfel în prezenta raspunderii sociale (1).

Raspunderea sociala îmbraca felurite forme: raspunderea juridica, raspunderea morala, raspunderea politica, etc.

Dintre acestea, evident, cea mai importanta este raspunderea juridica (2), raspundere consacrata legislativ în cadrul diferitelor ramuri de drept: civil, penal, administrativ, etc.

In literatura de specialitate s-a afirmat ca „raspunderea juridica este complexul de drepturi si obligatii conexe care, potrivit legii, se naste ca urmare a savârsirii unei fapte ilicite si care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat prin aplicarea sanctiunilor juridice în scopul asigurarii stabilitatii raporturilor sociale si al îndrumarii membrilor societatii în spiritul respectarii ordinii de drept”.

În cadrul raspunderii juridice, una din cele mai importante manifestari ale sale este raspunderea civila (3).

Raspunderea civila este o forma a raspunderii juridice care consta într-un raport de obligatii în temeiul carora o persoana este îndatorata sa repare prejudiciul cauzat altei persoane prin fapta sa, ori, în cazurile prevazute de lege , prejudiciul pentru care este raspunzatoare.

La baza raspunderii civile stau doua principii fundamentale: principiul repararii integrale a prejudiciului, prin care se întelege înlaturarea tuturor consecintelor daunatoare ale unui fapt ilicit, în scopul repunerii victimei în situatia anterioara („restitutio in integrum”) si principiul repararii în natura a prejudiciului, adica repararea prin mijloace naturale, adecvate, cum sunt restituirea bunului, înlocuirea lui cu unul similar, repararea tehnica a bunului, etc.

Raspunderea civila îmbraca doua forme: raspunderea civila contractuala si raspunderea civila delictuala.

Codul Civil Român supune cele doua forme ale raspunderii civile unor regimuri juridice sensibil deosebite.

Raspunderea civila contractuala este îndatorirea debitorului unei obligatii nascuta dintr-un contract, de a repara prejudiciul cauzat creditorului sau prin faptul neexecutarii prestatiei datorate.

Raspunderea civila delictuala este obligatia unei persoane de-a repara prejudiciul cauzat altuia printr-o fapta ilicita extracontractuala.

Desi supuse unor regimuri juridice diferite, între cele doua forme de raspundere civila nu exista deosebiri fundamentale, ambele fiind angajate odata cu întrunirea urmatoarelor conditii:

- Un prejudiciu cauzat altuia;

- O fapta ilicita (contractuala sau extracontractuala);

- Culpa sau vinovatia autorului faptei;

- Un raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciul cauzat.

Având în vedere tema prezentului referat, vom omite sa examinam problema raspunderii civile contractuale si vom trece succint în revista câteva aspecte privind raspunderea civila delictuala pentru a putea stabili locul raspunderii comitentilor pentru fapta prepusilor în ansamblul raspunderii civile delictuale (dupa ce am vazut mai sus locul raspunderii civile delictuale în cadrul raspunderii civile).