Raportul Juridic

1. Noţiunea de raport juridic

Prin raportul juridic se înţelege relaţia socială reglementată de o normă de drept. Relaţia socială este legătura stabilită între oameni în cadrul societăţii şi ea devine raport juridic prin reglementarea de către o normă de drept. Acţiunea unei norme de drept asupra unei relaţii sociale conferă acesteia din urmă un caracter de raport juridic. Rezultă aşadar că dacă orice raport juridic este o relaţie socială nu orice relaţie socială poate primi considerarea de raport juridic, ci numai acelea ce sunt reglementate de normele dreptului.

Pentru ca un raport juridic să apară şi să se desfăşoare este necesar să existe anumite premise. Premisele fundamentale ale apariţiei raportului juridic sunt: existenţa normei juridice, subiectele de drept şi faptele juridice. Orice raport juridic înseamnă în acelaşi timp o conexiune între planul general şi impersonal al normei juridice şi planul concret al realităţii în care părţile sunt determinate şi au anumite drepturi şi obligaţii bine individualizate.

2. Trăsăturile raportului juridic

Orice raport juridic are două categorii de trăsături caracteristice: generale - întâlnite la toate raporturile juridice indiferent de natura lor şi speciale - care sunt proprii numai raportului juridic civil .

2.1 Trăsături generale ale raportului juridic

a) Raportul juridic civil este un raport social.

Acest caracter rezidă în ideea că raportul juridic în general şi raportul juridic civil în special sunt raporturi care se leagă între oameni, adică între persoane juridice sau între persoane fizice şi persoane juridice. Omul nu poate trăi decât în relaţie cu alţi oameni. Aceste relaţii sunt foarte diverse: de la simplul contact la relaţii care au la bază trăsături sau interese comune, nevoi de schimb şi mai departe la cele menite să asigure conservarea şi dezvoltarea sa ca fiinţă umană. Relaţiile se pot stabili între persoane individuale sau între subiecţi colectivi. Din punct de vedere al obiectului putem distinge relaţii sociale care vizează valori economice sau extraeconomice; după plasarea în spaţiu avem relaţii sociale interne, private sau publice (în cadrul unui stat) şi relaţii internaţionale înglobând relaţii private sau publice care depăşesc frontierele unui stat. Aceste relaţii multiple care constituie realitatea socială sunt reglementate de reguli morale, de reguli de convieţuire socială, dar şi de reguli de drept ce cuprind norme de constrângere.

b) Raportul juridic este un raport voliţional.

Raportul juridic civil ca relaţie socială reglementată de norma de drept civil încorporează în el voinţa legiuitorului înfăţişând electoratul. Altfel spus, o relaţie socială devine raport juridic civil numai dacă legiuitorul voieşte astfel, voinţă materializată în adoptarea normei respective.

c) Raportul juridic are un caracter ideologic – pentru că înainte de a se forma, trece prin filtrul conştiinţei oamenilor şi depinde de ideile şi voinţa lor.

d) Raportul juridic are un caracter istoric deoarece caracteristicile raporului juridic sunt influenţate de istoria societăţii (subiecţii de drept, drepturile şi obligaţiile acestora) şi de faptele cărora li se acordă semnificaţie juridică (variate de la o etapă istorică la alta şi de la o ţară la alta).

2.2 Trăsături specifice ale raportului juridic civil

a) Raportul juridic civil este un raport dublu voliţional – ceea ce înseamnă că el conţine atât voinţa de stat a normei de drept care îl reglementează cât şi voinţa părţilor între care se leagă.

b) În raportul juridic civil părţile sunt pe poziţie de egalitate juridică, adică părţile unui asemenea raport nu se află într-o relaţie de subordonare una faţă de cealaltă.

Putem conchide că raportul juridic este un raport social, concret istoric, voliţional, reglementat de norma juridică, în cadrul căreia participanţii se manifestă ca titulari de drepturi şi obligaţii prin exercitarea cărora se realizează finalitatea normei juridice.