1. Consideratii generale. Conceptul de asezare umana Este unanim recunoscut faptul ca ne aflam intr-o criza a mediului care pune din ce in ce mai mult in primejdie posibilitatea de locuire a planetei si supravietuirea speciei umane. Sansa pe care o are fiecare popor de a se dezvolta si de a crea, se poate materializa numai daca o face in felul sau propriu, specific si unic, in spatiul sau geografic si potrivit traditiilor originale pe care le are, cu respectarea severa a legilor naturii, ale biologiei si ecologiei. In conformitate cu lucrarile si documentele Conferintei O.N.U. asupra mediului de la Stockholm din 1972, cat si cu rezolutiile si deciziile adoptate ulterior in cadrul O.N.U., indeosebi in Programul Natiunilor Unite pentru Mediu, s-au avut in vedere trei componente ale mediului uman: mediul natural, modificat si amenajat; mediul construit si mediul social. In cadrul Conferintei O.N.U. din 1976 de la Vancouver, ca de altfel si al Consiliului de Administratie al Programului Natiunilor Unite pentru Mediu, dezbatandu-se problemele referitoare la asezarile omenesti, la habitat, in stransa legatura cu procesul de urbanizare si sistematizare, s-a aratat ca aceasta problema poate fi abordata numai ca parte integranta a dezvoltarii socio-economice, fiind necesara elaborarea conceptului de asezare omeneasca, ca ecosistem, fapt pentru care in fiecare tara trebuie sa existe o strategie privind asezarile omenesti si constructiile. Prin asezare umana se intelege o localitate de orice nivel (sat, comuna, oras, municipiu) ce cuprinde ansamblul de locuinte, institutii, strazi, piete, locuri de odihna si agrement, respectiv, tot ce se afla in interiorul granitelor administrative ale unei localitati si este creat de om. Asezarile umane se cer a fi astfel concepute incat sa satisfaca nevoile de liniste, sanatate si bunastare a populatiei, sa evite si sa diminueze consecintele negative ale poluarii. Asezarile umane reprezinta leaganul traditional al comunitatilor umane si abordarea dezvoltarii durabile, ecologice a acestora trebuie realizata cu prioritate. In asezarile omenesti, rezolvarea problemelor ecologice depinde de reteaua localitatilor si marimea lor, de raporturile cu teritoriul liber, de marimea, de natura si modul de exploatare a acestui teritoriu, de resursele existente, de modul de prelucrare industriala, de reteaua de cai de comunicatii. 2. Obiectivele protectiei asezarilor omenesti Principiile generale, cadrul de actiune si obiectivele protectiei asezarilor omenesti au fost stabilite in cadrul Conferintei de la Vancouver din 1976. In Declaratia adoptata cu acest prilej se arata ca, in conditiile in care o mare parte a populatiei traieste in asezaminte necorespunzatoare, indeosebi in tarile subdezvoltate, daca nu se intreprind masuri pozitive si concrete la nivel national si international pentru a gasi si aplica solutii, acestea vor cunoaste o agravare datorita: unei cresteri economice inechitabile, puse in evidenta de marile discrepante intre tari si intre fiintele umane, privind bogatiile existente, care condamna milioane de oameni sa traiasca in saracie, fara a-si putea satisface nici cele mai elementare nevoi de hrana, locuinte, educatie, servicii de sanatate, igiena mediului, energie si apa; conditiilor economico-sociale si ecologice care transpun la nivel national si international, inegalitatea conditiilor de viata, segregatia rasiala, somajul, analfabetismul, bolile si saracia, degradarea din ce in ce mai mare a resurselor indispensabile vietii, respectiv aerul, apa si pamantul; cresterii populatiei astfel incat nevoile alimentare, de locuinte si alte elemente necesare vietii vor creste; urbanizarii necontrolate, cauza a suprapopularii oraselor si a dispersiunii rurale.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
