Protecția drepturilor omului în sistemul internațional

Extras din referat Cum descarc?

Drepturile omului reprezinta un concept filosofic, o condensare a tot ce a produs ca esenta filosofia umanista din antichitate si pana in prezent . Omul, ca fiinta rationala, nascuta libera, ca masura a tuturor lucrurilor, considerat ca scop si niciodata ca mijloc, reprezinta valoarea suprema pe care ar trebui sa se concentreze tot ce inseamna scopuri ale societatii organizate politic in stat.
Declaratia franceza a drepturilor omului si cetateanului din 1789 proclama ca ,,ignorarea, uitarea si dispretul drepturilor omului sunt singurele cauze ale nenorocirilor publice." Aceleasi idei au fost reconfirmate de catre Declaratia Universala a Drepturilor Omului din 1948, care confirma ca ,,ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au condus la acte de barbarie ce revolta constiinta oamenilor", de aceea ,,este esential ca drepturile omului sa fie protejate printr-un sistem juridic pentru ca omul sa nu fie constrans, ca ultim recurs, la revolta impotriva tiraniei si opresiunii". Asadar, doua documente fundamentale in materia drepturilor omului, unul intern, cu valoare universala, celalalt adoptat de o organizatie internationala cu vocatie universala, pun in evidenta importanta covarsitoare a acestor drepturi pentru dezvoltarea societatii omenesti.
Dreptul international modern al drepturilor omului este un fenomen posterior celui de-al doilea razboi mondial, constituind o consecinta a monstruoaselor incalcari ale drepturilor omului din timpul lui Hitler si convingerii ca aceste incalcari, poate chiar razboiul, ar fi putut fi evitate daca in perioada functionarii Ligii Natiunilor ar fi existat un sistem international eficient pentru protectia drepturilor omului.
Inca din 1941, cauza drepturilor internationale ale omului a fost energic imbratisata de presedintele Franklin D. Roosevelt. In celebrul sau discurs ,,Cele patru libertati" care apela la crearea unei ,,lumi care sa se sprijine pe patru libertati fundamentale" -  ,,libertatea cuvantului si de expresie", ,,libertatea fiecaruia de a se inchina lui Dumnezeu in felul sau", ,,libertatea de a nu suferi lipsuri", si ,,libertatea de a nu se teme."
Adoptarea Cartei ONU a fost precedata de semnarea unui sir de documente:
28 iunie 1919 -  Tratatul de la Versailles, semnat la Conferinta de pace de la Paris, privind crearea Ligii Natiunilor;
12 iunie 1941 -  Declaratia de Saint-James (Marea Britanie, Canada, Australia, Noua Zelanda, Africa de Sud si reprezentantii guvernelor refugiate: Grecia, Belgia, Cehoslovacia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Polonia, Iugoslavia, Franta);
14 august 1941 -  Roosvelt si Churchill prezinta Carta Atlantica, deschisa spre semnare la 24 septembrie;
01 ianuarie 1942 -  Declaratia ONU (Declaratia Aliatilor) semnata de Roosvelt, Churchill, Litvinov si Tzi-Veni este pentru prima data utilizat termenul ,,Natiunile Unite".
30 octombrie 1943 -  1 noiembrie 1943 la Conferinta ministrilor de externe de la Moscova reprezentantii Marii Britanii, URSS, SUA si China -  Molotov, Iden, Hall si Fu Bin-si an adopta o Declaratie, punctul 4 al careia se refera la crearea unei organizatii internationale cu o structura din 4 organe principale, care sa cuprinda toate statele care iubesc pacea, in vederea mentinerii pacii mondiale si a securitatii internationale.
28 noiembrie -  1 decembrie 1943 prin Declaratia de la Teheran Roosvelt, Churchill si Stalin au convenit asupra structurii Natiunilor Unite, sarcina primordiala al carora ar fi instaurarea unei paci de durata;
2-7 noiembrie 1944 Conferinta de la Dumbarton Oaks -  au fost definite caracteristicile viitoarei Organizatii a Natiunilor Unite (ONU), ajungandu-se la acordul cu privire la instituirea Consiliului de Securitate, cu un statut permanent pentru cei 4 participanti la conferinta.
11 februarie 1945 -  Conferinta de la Yalta s-a convenit asupra modalitatii de votare in cadrul Consiliului de Securitate, stabilindu-se un statut special al marilor puteri (drept de veto) si s-a fixat date Conferintei de la San Francisco;
26 iunie 1945 -  Conferinta de la San Francisco unde a fost semnata Carta ONU de catre 50 de state la care s-a alaturat ulterior si Polonia pe 15 octombrie 1945.
Un alt document cu privire la drepturile omului este Declaratia Universala a Drepturilor Omului a fost adoptata la 16 decembrie 1948, prin Rezolutia 217 A in cadrul celei de-a treia sesiuni a Adunarii Generale a Organizatiei Natiunilor Unite. Printr-un act istoric, Adunarea le-a cerut tuturor tarilor membre sa publice textul Declaratiei, care, ulterior, sa fie "distribuit, expus, citit si comentat in scoli si alte institutii de invatamant, fara deosebiri tinand de conditia politica a tarilor sau teritoriilor". Documentul are un preambul si 30 de articole care definesc principalele drepturi ale fiintei umane.
Declaratia nu este un tratat international ce ar implica unele consecinte juridice in cazul incalcarii acesteia, fiind conceputa ca un "ideal comun atins pentru toate popoarele si natiunile". Aceasta a devenit cu timpul un document de referinta spre care tind statele si conform caruia se verifica modul in care se respecta drepturile omului in diferite state ale lumii, prevederile acesteia fiind ulterior preluate si extinse in diferite tratate internationale. Printre drepturile garantate de declaratie sunt:

Fisiere in arhiva (1):

 Protectia drepturilor omului in sistemul international.docx

Bibliografie

https://dreptmd.wordpress.com/
https://en.wikipedia.org/
http://www.hotararicedo.ro/
http://www.cdep.ro/
http://www.cab1864.eu/