Procesul decizional în cadrul comunităților europene

I. Procesul de decizie în cadrul Comunităţilor Europene

Generalităţi:

Comunităţile europene au un sistem instituţional propriu, original, desfăşurându-şi activitatea în domenii dintre cele mai diverse, în special economice, fără a le exclude, însă pe cele politice.

Întreaga activitate a instituţiilor comunitare se materializează în decizii, ce pun în aplicare sau finalizează politica într-un domeniu sau altul. Se face distincţie între dispoziţiile Tratatelor de la Roma, Actul Unic European din 1987 şi Tratatul de la Maastricht.Întreg procesul de luare a deciziilor, în formarea şi dezvoltarea sa, a cunoscut trei etape (faze) .

Etapele procesului de luare a deciziilor

Prima etapă a fost cea de început corespunzătoare eforturilor destinate construcţiei comunitare.A doua etapă este cea în curs, iar cea de-a treia aparţine propunerilor pentru perioada ce va urma.

a) În conformitate cu prevederile Tratatelor de la Roma, prima etapă a cărei titular era Comisia, avea drept scop stabilirea orientărilor generale ale unei decizii, care orientări erau discutate la modul generic de către comisarii intersaţi şi direcţiile generale din care făceau parte.În continuare urmau lucrările preliminarii, având ca titular direcţiile generale, cu experţi independenţi, cu organzaţii naţionale şi internaţionale, cu organe statale competente, cu alte organisme.Toate acestea se concretizau într-un raport privitor la un proiect de decizie.Acesta era înaintat comisarului titular al domeniului de activitate, care lua forma unui anteproiect de decizie.Era din nou discutat la Direcţia general juridică şi se întocmea un proiect pe baza studiilor făcute la Cabinetul Comisarului.Având în vedere orientările generale, acum se ajunge la elaborarea unui proiect de către comisarul pe domeniu, cu avizul Direcţiei generale juridice.Proiectul este înaintat apoi Comisiei, ce îl adoptă cu majoritatea de voturi şi îl transmite Consiliului.

b) Etapa a doua cuprinde sub aspectul competenţei, Consiliul şi Comisia.Astfel, Consiliul transmite proiectul spre studio Comitetului reprezentanţilor permanenţi şi consultă

Parlamentul European în luarea deciziei.COREPER transmite proiectul înapoi Consiliului.Proiectul va fi înscris fie pe lista A, fie pe lista B, a ordinii de zi a Consiliului.În actuala concepţie a Tratatelor de la Roma, Parlamentul este consultat, iar Consiliul hotărăşte pe baza propunerilor Comisiei.În prezent conform Actului Unic European, procedura de luare a deciziilor este alta; Înregistrăm o cotă mai mare de participare a Parlamentului la procesul de luare a deciziilor.În ceea ce priveşte prima etapă nu sunt modificări, rămânând competenţele stabilite prin Tratatele de la Roma.Modificările au survenitcu privire la cea de a doua etapă şi anume: în această etapă nu mai poate fi vorba de un dialog Comisie-Consiliu, ci cuprinde activitatea Consiliului, Parlamentului şi Comisiei.Proiectul de decizie este adoptat de către Comisie, sub forma unei propuneri transmise cu avizul Comitetului economic-social, Parlamentului European şi apoi acest aviz împreună cu propunerea, se transmit Consiliului.Deci, înainte de a ajunge propunerea la Consiliu, ea trece pe la Parlament pentru a obţine avizul.De la Consiliu se transmite propunerea la COREPER, care ia avizele şi consultările de la diverse organism şi transmit propunerea din nou Parlamentului prin intermediul Consiliului.

Parlamentul poate să aprobe tacit sau expres propunerea, aprobare în urma căreia proiectul va fi adoptat.Parlamentul poate de asemenea să adopte amendamente cu majoritatea absolută a membrilor săi.Proiectl se întoarce la Comisie, acesta îl reexaminează şi îl trimite la Consiliu.Consiliul reprimand proiectul nu poate să îl adopte decât cu majoritate calificată.În situaţia în care Comisia nu reţine amendamentele făcute de Parlament, Consiliul poate să decidă, dar cu unanimitate.

Dacă Parlamentul, respinge proiectul, atunci Consiliul poate să îl adopte, dar la fel cu unanimitate de voturi.Rezultă de aici că rolul Parlamentului European este sporit în procesul decizional, dar decizia finală aparţine practice Consiliului, care uneori poate chiar ignora ceea ce a votat Parlamentul, întrunind condiţia unanimităţii.Se observă că în toate problemele comunitare, Consiliul este cel ce poate decide în unanimitate.

În viitor, potrivit Tratatului de la Maastricht, rolul Parlamentului European se consolidează şi mai mult, fiind mai amplu cuprins în procesul de decizie comunitară.

II..Aspecte generale privind procedura legislativă a Comunităţilor Europene.

Spre deosebire de sistemele naţionale unde Parlamentul este forul legislative, în cadrul Comunităţilor Europene elaborarea deciziei este un process care implică mai multe instituţii şi organism comunitare, procedura legislativă comunitară având la bază principiul echilibrului instituţional, conform căruia toate instituţiile participă la procesul legislative.Instituţiile comunitare care interacţionează în cadrul procesului decisional sunt: Consiliul European, Parlamentul European, Consiliul UE, Comisia Europeană sau alte organsime comunitare precum Comitetul Economic şi Social sau Comitetul Regiunilor, care au un rol consultativ.