Procesul de Globalizare Economică

Introducere

Procesul de globalizare a economiei mondiale, a început la mijlocul anilor '80, a căpătat noi valenţe şi adepţi în deceniul '90 şi continuă în prezent să se manifeste cu putere deşi are de înfruntat concepţii regionaliste şi naţionaliste.

Într-un sens larg, procesul de globalizare economică, poate fi definit ca fiind procesul dinamic al creşterii interdependenţelor dintre statele naţionale, ca urmare a extinderii şi adâncirii legăturilor dintre acestea şi variate sfere ale vieţii economice, politice, sociale şi culturale.

Abordată din punct de vedere economic şi financiar, globalizarea poate fi definită drept întărirea şi lărgirea legăturilor dintre economiile naţionale pe piaţa globală a bunurilor, serviciilor şi mai ales a capitalurilor.

Globalizarea a devenit un proces obiectiv, implacabil, care se desfăşoară cu o viteză adeseori ameţitoare, cuprinzând în sfera sa cvasitotalitatea statelor lumii. Sub aspect strict economic, al eficienţei alocării şi utilizării resurselor, globalizarea economică apare ca un fenomen raţional, de natură să furnizeze un volum mai mare de bunuri şi servicii cu resurse tot mai puţine.

Globalizarea economică presupune, aşadar, în esenţă, globalizarea procesului de creare a producţiei interne brute ale statelor lumii.

Factorii determinanţi ai globalizarii economiei

Factorii economico-comerciali care au influenţat adâncirea procesului de globalizare a economiei mondiale sunt:

- Liberalizarea comerţului cu servicii în special în domeniul telecomunicaţiilor, asigurărilor şi bancar, a constituit tendinţa dominantă a anilor

’70 în SUA, fiind continuată în anii ’80 în Marea Britanie şi ulterior în Uniunea Europeană şi Japonia. Tendinţa continuă şi în prezent, incluzând şi ţările Europei Centrale şi de Est, printre care şi România.

- Liberalizarea pieţelor de capital ca urmare a eliminării treptate a obstacolelor impuse circulaţiei devizelor şi a capitalului, reprezintă un pas favorabil în vederea formării unor pieţe financiare globale. Această mobilitate a capitalului reduce riscul repatrierii capitalului în special în cazul companiilor transnaţionale şi înregistrează, totodată, o reducere a costurilor în condiţii normale.

- Liberalizarea investiţiilor străine directe

Începând cu anii ’70, interesul comun al umanităţii de prezervare (apărare) a mediului înconjurător s-a concretizat prin apariţia unor concepte, cu vocaţie globală: bunurile comune ale umanităţii, dezvoltarea durabilă şi securitatea ecologică, care au constituit noi factori ce au dinamizat procesul de globalizare a economiei mondiale.

- Bunurile comune ale umanităţii sunt spaţii cum ar fi oceanele, fondurile marine, care din diverse motive nu sunt susceptibile a fi divizate şi nici nu cad sub incidenţa suveranităţii statelor. Cu excepţia oceanelor, nici unul din aceste bunuri comune nu au fost polizate, deoarece este relativ faptul că oamenii posedă capacităţi tehnice de exploatare şi deteriorare.

- Dezvoltarea durabilă este definită drept dezvoltarea care răspunde nevoilor prezente, fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile. Dezvoltarea durabilă e concepută în vederea reconcilierii dintre economie şi mediul înconjurător, ca o nouă cale de dezvoltare care să susţină progresul uman nu numai în câteva locuri şi pentru câţiva ani, ci pe întreaga planetă şi pentru un viitor apropiat.

- Securitatea ecologică este una dintre dimensiunile fundamentale ale securităţii globale.

Abordări conceptuale asupra globalizării

În literatura de specialitate globalizarea este abordată în mod divers, putându-se desprinde mai multe abordări conceptuale.

Globalizarea este definită prin interdependenţa economiei dintre state, ca urmare a creşterii coeficientului de dependenţă faţă de economia mondială.

Globalizarea este concepută ca proces al diminuării taxelor vamale, al renunţării la politica vamală şi la restricţiile de circulaţie a mărfurilor, serviciilor, tehnologiilor şi capitalurilor, pe măsura dezvoltării schimburilor economice internaţionale.

Globalizarea este considerată ca factor ce determină diminuarea rolului guvernului naţional ca urmare a extinderii acţiunii capitalului investiţional internaţional şi a societăţilor transnaţionale.

Globalizarea este apreciată drept proces de administrare a lumii către forţe transnaţionale.