Procedura în Cauzele cu Infractori Minori

Cap.1. Consideraţii generale

În cadrul Codului penal, pe planul dreptului penal substanţial, există un sistem special alcătuit din norme şi măsuri menite să prevină şi să combată criminalitatea juvenilă.

Sistemului special penal pentru minori îi corespund norme procedurale specifice, adecvate, care vin să asigure realizarea scopurilor prevederilor penale, crearea acestui cadru alcătuit din reguli speciale fiind generată de situaţia specială a minorului, de disponibilitatea sa psihico-fizică.

Trebuie prcizat că normele de procedură penală cuprind prevederi speciale referitoare atât la minorul inculpat, cât şi la minorul parte vătămată sau cel chemat într-o altă calitate să participe la proces. Aceste prevederi legale, pe lângă faptul că instiuie garanţii procesuale suplimentare, oferă şi posibilitatea examinării cât mai aprofundate a cauzelor cu minori.

Un rol important în derularea procesului penal pentru infractorii minori, l-au avut Decretul nr. 218/1977 şi Legea nr. 59/1968 .

După abrogarea acestor acte normative prin Legea nr. 104/1992, concepţia referitoare la sancţionarea minorilor infractori a revenit la forma consacrată o dată cu adoptarea Codului penal din 1969. Totodată, prevederile cuprinse în cele două acte normative încetandu-şi aplicabilitatea, au devenit din nou aplicabile prevederile speciale cuprinse în capitolul ,,Proceduri în cauzele cu infractori minori’’

Reglementarea actuală a procedurii în cauzele cu infractori minori este cuprinsă în Capitolul II al Titlului V din Codul de procedură penală, şi anume în art. 480-493, care conţin prevederi speciale pentru toate fazele procesului penal.

Referitor la urmărirea penală în cauzele cu minori, aceasta se desfăşoară potrivit regulilor de competenţă şi procedură obişnuite. Prin urmare, dispoziţiile comune cuprinse în Codul de procedură penală sunt aplicabile fazei de urmarire penală, derogarile fiind doar cele cuprinse în art. 481 şi art. 482 C. Proc.pen.

Pentru calitatea de învinuit sau de inculpat, problemele reglementate în mod derogator sunt cele referitoare la ,,persoanele chemate la organul de urmărire penală’’ şi ancheta socială.

Codul cuprinde prevederi speciale pentru infranctorii minori şi în materia asistenţei juridice şi prezentării materialului de urmărire penală .

Cap.2. Urmărirea penală în cauzele cu infractorii minori

2.1. Persoanele chemate la organul de urmarire penală

Articolul 481 C. Proc. Pen prevede că, atunci când învinuitul sau inculpatul este minor şi nu a împlinit 16 ani, la orice ascultare sau confruntare a minorului, dacă organul de urmărire penală consideră necesar, citează pe delegatul autorităţii tutelare, precum şi pe părinţi, iar când este cazul, pe tutore, custode sau persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se află minorul.

Citarea persoanelor prevăzute la art. 481 alin. (1) C. Proc. Pen. este obligatorie la prezentarea materialului de urmărire penală. Neprezentarea persoanelor legal citate la efectuarea actelor arătate în art. 481 alin. (1) si (2) nu împiedică efectuarea acelor acte.

Prin urmare, art. 481 alin. (1) prevede că, dacă organul de urmărire penală ,,consideră necesar,,citează, pentru a fi prezente la audiere sau confruntare, persoanele indicate .Citarea acestor persoane este facultativă, cel ce hotărăşte citarea fiind organul de urmărire penală.

Raţiunea pentru care pot fi chemate persoanele respective o constituie faptul că la ascultare sau confruntare trebuie creat un cadru propice efectuării unor declaraţii sincere,ori prezenţa persoanelor respective poate contribui la crearea acestui cadru. Luarea declaraţiilor şi efectuarea confruntărilor, atunci când este cazul, se face potrivit normelor procedurale obişnuite.

Declaraţiile învinuitului şi inculpatului constituie mijloc de probă în sensul art. 64 C. Proc.pen. şi pot servi la aflarea adevarului numai în măsura în care sunt aprobate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

Atenţia care trebuie acordată ascultării şi confruntării este data şi de funcţiile pe care le are ca mijloc de probă, precum şi ca mijloc de apărare .

În timpul audierii pot apărea situaţii legate de starea de moment a minorului care pot compromite operaţiunea în sine, rolul persoanelor chemate fiind de asemenea şi de a evita asemenea situaţii.

De cele mai multe ori, persoanele respective sunt citate întrucât pot oferi organului de urmărire penală date privind cauzele sau condiţiile care au determinat sau favorizat comiterea infracţiunii care ar fi greu de aflat din alte surse. Dacă aceste persoane, deşi citate legal, nu se prezintă, ascultarea sau confruntarea se efectuează .

În cazul necitării, chiar dacă instanţa consideră că ar fi fost necesară citarea nu poate sancţiona această omisiune deoarece ea poate fi acoperită prin citarea în faza judecăţii.