Procedura Adopției Internaționale

Capitolul I

Consideratii Generale Privind Institutia Adoptiei

Semnând Conventia Pentru Apararea Drepturilor Omului si A Libertatilor Fundamentale La 7 Octombrie 1993 , Chiar In Ziua Aderarii Sale La Consiliul Europei , România A Întors Pagina Totalitarismului si si-a Facut Intrarea În Clubul Democratiilor Europene. Ratificând Respectiva Conventie La 20 Iunie 1994, România A Recunoscut Oricarei Persoane Apartinând Jurisdictiei Sale Drepturile si Libertatile Definite În Acest Instrument si, Acceptând În Acelasi Timp Dreptul La Recurs Individual La Comisia Europeana A Drepturilor Omului, Ea A Subscris La Un Sistem Interntional si Chiar Supranational De Control.

Curtea, Prima Jurisdictie Internationala De Acest Fel, Este Interpreta Suprema A Conventiei, Care Se Aplica Direct În Numeroase tari, Inclusiv În România. Dupa Ani Buni De Existenta, Ea Joaca Un Rol Important În Viata Juridica A 40 De State Membre Ale Consiliului Europei. Hotarârile Sale Duc, Deseori, La Schimbari Ale Legislatiei, Ale Jurisprudentei Sau Ale Practicii, Mai Ales În Domeniul Procedurii Judiciare si A Libertatilor Publice.

Adoptia Internationala, În România, A Constituit si Constituie O Materie Deosebit De Delicata, Iar În Acest Sens Sub Presiunea Sau La Îndrumarea Organismelor Europene Sau Internationale Au Avut Loc Numeroase Interventii Legislative, Unele Respectând si Reflectând Conjunctura Politica Internationala. Astfel, Înainte De Adoptarea Legii 273/2004, Prin O.U.G. 121/2001, Publicata În Monitorul Oficial 633/09.10.2001 S-a Dispus Suspendarea, Pe O Perioada De 12 Luni De La Intrarea In Vigoare A Ordonantei, A Tuturor Procedurilor Având Ca Obiect Adoptia Copiilor Români si Cu Domiciliul Sau Resedinta În Strainatate.

Scopul Suspendarii, Asa Dupa Cum Reiese Din Articolul 2 Al Ordonantei, A Fost De A Permite Autoritatii Nationale Pentru Protectia Copilului si Pentru Adoptie si Ministerului Justitiei Sa Reanalizeze Regimul Juridic Al Adoptiilor Internationale, În Vederea Armonizarii Legislatiei Interne Cu Reglementarile si Practicile Internationale În Domeniu, Încercându-se Eliminarea Coruptiei si, În Special, Stoparea Traficului De Copii.

Actul Normativ A Fost Completat Prin O.U.G 161/2001, Prin Care S-a Dispus Ca Procedurile Aflate Deja Pe Rolul Instantelor Judecatoresti Sa Se Solutioneze Conform Normelor În Vigoare La Data Introducerii Cererilor, Precum si Posibilitatea Ca, În Situatii Exceptionale, Impuse De Interesul Superior Al Copilului, Guvernul Sa Aprobe Transmiterea Unor Cereri De Încuviintare A Adoptiilor Internationale Catre Instantele Judecatoresti Competente.

Aceasta Ordonanta, Care A Fost De Fapt Un Pas Înapoi În Materia Adoptiilor Internationale, A Fost Respinsa Prin Legea 348/2002.

În Rândul Actelor Normative Care Reglementeaza Institutia Adoptiilor Se Numara si Cele Doua Conventii, Respectiv Conventia Euorpeana În Materia Adoptiei De Copii, Încheiata La Strasbourg La 24 Aprilie 1967, La Care România A Aderat Prin Legea 15 /1993, Publicata În M.O. Nr 67 /31.03.1993 si, De Asemenea, Conventia Asupra Protectiei Copiilor si Cooperarii În Materia Adoptiei Internationale, Încheiata La Haga La 29 Mai 1993 si Ratificata De Parlamentul României Prin Legea 84/1994, Publicata În M.O.Nr. 298 /21.10.1994.

Legea 105 Din 22.09.1992 Cu Privire La Reglementarea Raporturilor De Drept International Privat În Sectiunea Aviii-a Reglementeaza Aspecte Privind Adoptia. Actualele Dispozitii Legale, Deosebit De Restrictive În Materia Adoptiilor Internationle, Sunt La Rândul Lor Criticate De Sustinatorii Acestei Institutii. Asadar, Nu Este Exclusa, O Noua Interventie Legislativa În Materie De Adoptii.

În Acceptiunea Legislatiei Actuale Din Domeniul Protectiei Copilului, „orice Copil Care Este, Temporar Sau Definitiv Lipsit De Ocrotirea Parintilor Sai Sau Care, În Vederea Protejarii Intereselor Sale, Nu Poate Fi Lasat În Grija Acestora, Are Drepturi La Protectie Alternativa”.

În Contextul Conventiei De La Haga, Notiunea De Adoptie Internationala Nu Este Folosita În Acceptiunea Generala Ci Concentraza Numai Adoptiile Internationale Prin Care Se Realizeaza „deplasarea” Copilului Din Statul De Origine În Statul De Primire. Precizam Ca Prin „statul De Origine” Nu Se Întelege Statul A Carui Cetatenie O Are Copilul, Ci Statul Unde Acesta Are Resedinta Obisnuita, Dupa Cum Prin „statul De Primire” Nu Se Întelege Statul A Carui Cetatenie O Are Adoptatorul, Ci Statul În Care Familia Sau Persoana Adoptatoare Îsi Are Resedinta Obisnuita. În Sensul Conventiei De La Haga, Adoptia Este, Asadar, Internationala Ori De Câte Ori Copilul si Cel Care Adopta Aui Resedinta Obisnuita În State Diferite Dat Fiind Ca În Aceste Situatii Se J