Privatizarea industriei de armament

Cuprins referat Cum descarc?

CAPITOLUL I
INDUSTRIA DE APARARE 3
1. Consideratii generale 3
2. Istoria industriei de aparare ..3
CAPITOLUL II
SCURTA PREZENTARE A REALIZARILOR IN INDUSTRIA DE ARMAMENT .7
1. Constructia de nave ..7
2. Constructia de aeronave militare ..8
3. Blindate, artilerie si armament usor ..8
4. Exporturile de armament in perioada comunista ..9
CAPITOLUL III
METODE DE PRIVATIZARE .11
1. Restructurarea ca forma a privatizarii ...11
2. Privatizarea pe bucati 11
3. Privatizarea indirecta/mixta ..11
4. Privatizarea de tip PAS .12
CAPITOLUL IV 
COMPANII DIN INDUSTRIA DE APARARE ..13 
1. Scurta prezentare a filialelor Companiei Nationale S.A. ROMARM ..13
1.1. CARFIL Brasov .13 
1.2. Uzina Mecanica CUGIR 14
1.3 Uzina Mecanica Bucuresti (UMB) .14 
1.4. MFA (Mechanical Factory for Armament) MIZIL ...15
1.5. Uzina Automecanica MORENI .15
1.6. Fabrica de pulberi FAGARAS ...16
1.7. Metrom BRASOV .17
1.8. Uzina Mecanica DRAGASANI .17
1.9. Uzina Mecanica FILIASI ...17
1.10. Uzina Mecanica SADU 18

Extras din referat Cum descarc?

CAPITOLUL I
INDUSTRIA DE APARARE
1. Consideratii generale.
Industria nationala de aparare, in sensul Legii nr. 232 din 2016, reprezinta domeniul strategic al economiei nationale care cuprinde operatorii economici, indiferent de structura capitalului social, care dispun de resurse tehnologice, organizatorice si de management necesare realizarii si furnizarii catre FSNA a produselor militare, sensibile si strategice, precum si serviciile necesare.
Sectorul industriei de aparare reprezinta un domeniu strategic implicat in efortul de realizare a apararii tarii, prin furnizareea de produse militare si prestarea de servicii conexe pentru fortele sistemului national de aparare, ordine publica si securitate nationala.
Pentru a intelege mai bine cum a luat nastere, cum a evoluat si cum a decazut industria de aparare romaneasca, vom face o scurta calatorie prin istorie, prin intermediul documentelor din arhiva.
2. Istoria industriei de aparare.
Dupa Unirea Principatelor, in Muntenia si Moldova existau doar prafarii in care era fabricat praful de pusca necesar armatei. Aceste stabilimente echipate rudimentar nu erau capabile sa aprovizioneze eficient o armata moderna. In anul 1860, ministrul de razboi de la vremea respectiva, generalul Ioan Emanoil Florescu, a decis sa-l trimita in Belgia, la o fabrica de armament din Anvers, pe capitanul de artilerie Enric Herkt pentru a studia procesul de fabricatie a munitiei, in vederea infiintarii unei fabrici similare in Principatele Unite.
In 1861, capitanul Herkt s-a intors din Belgia cu un proiect privind construirea unei capsularii. Acesta a fost aprobat de domnitorul Cuza, care a decis infiintarea ,,Directiei stabilimentelor de material de artilerie". Avansat in grad, maiorul Herkt a ocupat functia de director in cadrul acestei institutii. Asadar, industria romaneasca de armament a fost infiintata official la 26 august 1861 printr-un decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, in baza unui raport elaborat de ministrul de razboi, care prevedea infiintarea "Directiei stabilimentelor de material de artilerie"., constructia si organizarea stabilimentelor fiind realizata sub mandatul ministrului de razboi Ioan Emanoil Florescu si aprobata de Alexandru Ioan Cuza la 23 noiembrie 1861. Aceasta a fost organizata in trei fabrici: Pirotehnia, Arsenalul de constructii al armatei si Fabrica de pulbere. Initial, Directia stabilimentelor de material de artilerie trebuia sa fie amplasata in cladirile de la Malmaison (Calea Plevnei in prezent), insa Pirotehnia si Arsenalul au fost mutate in Dealul Spirii, deoarece la Malmaison a fost infiintata o cazarma. Fabrica de pulbere a fost infiintata la Targusor, langa Ploiesti, unde se afla deja o prafarie. In luna iulie a anului 1862, cand domnitorul Cuza a vizitat fabricile de armament din Dealul Spirii, unde erau fabricate tuburi metalice, erau incarcate cartuse si proiectile, srapnele si artificii. In luna octombrie a aceluiasi an, doua cazane au fost achizitionate din Belgia in vederea construirii unei ,,Manufacturi de arme" (fabrica de armament portativ de infanterie). Maiorul Herkt a fost trimis din nou in Belgia pentru a studia procesul de fabricatie. Intors in tara dupa 14 luni petrecute la Manufactura de arme din Liege, Herkt a achizitionat si utilajele necesare fabricarii in masa a armamentului portativ. In anul 1865, fabricarea gloantelor de pusca se realiza in mod automat.
Pana la izbucnirea Razboiului de Independenta, fabricile de armament au fost modernizate si reorganizate dupa tendintele epocii (instalatii de transport intern ,,Decauville", instalatii de apa calda, cazane si masini cu abur). Procesul de modernizare a continuat si dupa razboi, insa fabricile se confruntau cu un deficit semnificativ de personal calificat. La 1 mai 1896 a fost infiintata o Fabrica de pulbere fara fum in Dudesti, langa Bucuresti.
In perspectiva intrarii in razboi, la 31 august 1915, Consiliul de Ministri a decis infiintarea unei noi pirotehnii langa cea veche. Noua fabrica, dotata si cu o turnatorie, urma sa produca zilnic 500.000 de cartuse, 7000 de proiectile si 70 de tone de alama. La data intrarii in razboi, noua pirotehnie era partial operationalizata. Cu toate acestea, Pirotehnia Armatei putea produce zilnic 550.000 de elemente ale cartusului model 1893 si sa incarce 1,8 milioane de cartuse. Concomitent, ea putea fabrica zilnic 50.000 de cartuse pentru pusca model 1879, 100.000 de cartuse pentru pistolul semiautomat model 1912 Steyr, 30.000 de cartuse pentru revolverul model 1896, cate 2500 de tuburi-cartus si focoase de artilerie, precum si multe alte componente ale unor munitii. Din 1913, s-a asimilat in productie proiectilul unic pentru tunul de camp 75 mm model 1904 si proiectilul pentru obuzierul greu de 150 mm. Proiectilele din fonta incarcate cu pulbere neagra au fost inlocuite de proiectilele din otel cu explozivi brizanti. 
Dupa cum bine stim, Europa a fost leaganul a doua Razboaie Mondiale, de fiecare data Romania dovedindu-se neputincioasa a se apara, mai ales ca, din punct de vedere militar, apararea prin forte proprii era aproape imposibila, neavand o industrie proprie de aparare care sa produca materialul necesar sustinerii armatei pet imp de razboi, astfel singura solutie era intrarea in aliante cu alte tari care sa suplineasca lipsa echipamentelor militare necesare.

Fisiere in arhiva (1):

 Privatizarea industriei de armament.docx

Bibliografie

Vladimir Rosulescu -  Istorie
www.tehnomil.net
www.historia.ro
www.m.capital.ro
www.economica.net
www.bursa.ro
www.observator.ro
www.businessmagazin.ro
www.cursdeguvernare.ro
www.politicscam.ro
www.mytex.ro
www.profit.ro
www.ziarulevenimentul.ro
www.m.mediafax.ro
www.cdn.ampproject.org
www.rumaniamilitary.ro
www.m.adevarul.ro
www.wikipedia.org