Principiul separației puterilor în stat

Principiul separatiei puterilor in stat reprezinta ,,o conditie primordiala a statului de drept si a constitutionalismului". Separarea puterilor in stat apare ca o regula fundamentala in organizarea, functionarea si activitatea autoritatilor in ansamblul lor, regula conform careia puterea publica se manifesta prin existenta puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca, ce functioneaza in mod independent una fata de alta, dar in relatiile de colaborare si control reciproc.

Unii autori de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, in special Ch. Montesquieu, au acreditat opinia potrivit careia regimul reprezentativ, fara separatia puterilor statului ar putea duce la tiranie. In cazul in care natiunea ar delega toate functiile statului unui singur organ, s-ar ajunge la atribuirea de puteri nelimitate unei persoane sau unei grupari de persoane, ceea ce ar constitui o amenintare a libertatii individuale.

Mijlocul prin care acest pericol s-ar inlatura este, in conceptia acestor autori, separatia puterilor statului, adica atribuirea diferitelor functii ale statului unor organe distincte si independente unele fata de altele. Trebuie subliniat faptul ca Ch. Montesquieu n-a vorbit niciodata de principiul separatiei puterilor statului, ci numai de separarea acestora.

Conform principiului separatiei puterilor statului, organele astfel create trebuie sa fie independente unele fata de altele, in sensul ca nici unele nu pot sa exercite functia incredintata celeilalte. In acest mod, este cu neputinta ca un organ al statului sa fie subordonat altuia, deoarece activitatea fiecaruia tine numai de el insusi, nu de vointa unor factori straini.

Originea principiului separatiei puterilor statului o regasim deopotriva in Anglia si Franta. Filozoful englez John Locke este cel care i-a dat prima forma doctrinara, subliniind importanta unei separari a puterilor statului pentru garantarea libertatii individuale.

Dupa Locke, activitatea statului presupune trei functii diferite: functia legislativa, executiva si federativa. Desi filozoful englez distinge trei functii separate in activitatea de ansamblu a statului, acesta nu considera insa ca fiecare dintre ele trebuie incredintate unor organe separate. In opinia sa, doar functia legislativa si cea executiva trebuie sa fie exercitate de titulari distincti si independenti, in timp ce puterea federativa si cea executiva nu pot fi decat contopite. Referitor la functia judecatoreasca, Locke nu preconizeaza separarea ei de celelalte functii ale statului, ci considera ca ea se incadreaza in mod firesc in functia legislativa.

Ideile lui John Locke au constituit principala sursa ideologica din care s-a inspirat Ch. Montesquieu atunci cand a reluat si, totodata, a aprofundat problema separatiei puterilor statului