Principiul priorității

Tratatele de instituire a comunitatilor nu contin prevederi privind primordialitatea dreptului comunitar asupra celor intern al statelor. Impreuna cu efectul direct, primordialitatea constituie cei doi stalpi ai ordinii juridice comunitare. Problema primordialitatii dreptului comunitar fata de dreptul intern al statelor membre, poate fi considerata ca o expresie a problematicii raportului dintre dreptul international public si dreptul intern.

Conform teoriei si practicii in acest domeniu, in dreptul international exista 2 doctrine privind raportul dintre cele 2 sisteme: doctrina monista si doctrina dualista. Disputa dintre scoli, si anume dintre monismul orientat catre filosofia lui Kant si dualismul hegelian, strabate istoria mai noua a raportului între “dreptul international si dreptul national”. În timp ce pentru monisti dreptul international are întâietate fata de cel national, astfel ca – în caz de conflict – dreptul national trebuie sa ramâna neaplicat, pentru dualisti ambele sisteme stau alaturi unul de celalalt, egal îndreptatite, si fiecare se bucura de prioritate – în interiorul propriei sfere de dezvoltare – înaintea celuilalt.

Principiul primordialitatii dreptului comunitar fata de dreptul statelor membre a fost fundamentat de catre Curtea de Justitie, prin interpretarea globala a normelor juridice comunitare.

Principiul prioritatii se refera la totalitatea surselor dreptului comnunitar, acestea avand deci toate o forta juridica superioara dreptului intern, indiferent de categoria caroira le apartin.

Statul nu poaate invoca nici chiar dispozitiile sale constitutionale pentra a nu se aplica o norma comunitara. Acest fapt este cu atat mai evident in cazul reglementarilor contractuale dintre subiectele private de drept intern. Aceasta primordialitate se aplica in mod corespunzator in cazul revizuirii tratatelor institutive sau a actelor care sunt supuse aprobarii statelor, in baza prevederilor constitutionale, incat in aceste situatii este vorba de instituirea unor norme comunitare noi, diferite, supuse unor proceduri specifice de adoptare.

In practica jurisdictionala pot aparea situatii contradictorii, in care judecatorii nationali sa fie tentati sa aplice dispozitii interne- iar judecatorii Curtii de Justitie sa nu dispuna de texte legale pentru alunarea acestor hotarari contrare dreptului comunitar. Poate fi utilizata, in acest sens, actiunea pentru neindeplinirea obligatiilor comunitare. Dar aceste considerente s-a cautat sa se impuna de catre Curte principiul prioritatii dreptului comunitar. Poate fi utilizata, in acest sens, actiunea pentru neindeplinirea obligatiilor comunitare. Din aceste considerente sa cautat sa se impuna de catre Curte principiul prioritatii dreptului comunitar, limitandu-se prin aceasta autonomia dreptului national. S-a statuat astfel ca fapta unui stat de a nu inlatura din legistlatia sa o dispozitie contrata dreptului comunitar constituie o neindeplinire a obligatiilor comunitare. Actiunea pentru neindeplinirea obligatiilor nu duce insa la invalidsarea normelor juridice interne neconforme, ci doar la obligarea statului de a lua masurile care sunt necesare pentru incetarea situatiei respective.

In alte hotarari ale Curtii de Justitie s-a statuat ca un judecator national are obligatia sa respecte dreptul comunitar si sa inlature aplicarea oricarei dispozitii contrare din legea interna.

In ceea ce priveste aplicarea sanctiunilor, in special a celor penale, acestea sunt lipsite de baza legala daca suynt contrare dreptului comunitar, trebuind sa se pronunte anularea de catre instantele superioare.

S-a recunoscut de asemenea si interpretarea oricarei dispozitii confuze in spiritul dreptului comunitar.

Consecintele aplicarii principiului primordialitatii sunt urmatoarele:

1. Regulile de drept comunitar au ca efect direct trebuie sa fie aplicate incepand de la data intrarii in vigoare chiar daca se constata existenta unei legi nationale incompatibile

2. Neaplicarea legii nationale contrare se impune tuturor autoritatiilor nationale si competente inclusiv celor ale administratiei

3. Statele membre sunt obligate sa repare prejudiciile cauzate particularilor prin violare dreptului comunitar judecatorul national avand posibilitatea sa stabileasca in ce masura aceste prejudicii le sunt imputabile.In ceea ce priveste conditiile de exercitare a actiuni in responsabilitatea ele sunt cele prevazute in ordinea juridica interna care stabileste jurisdictia competenta si regulile procedurale. Cand apare prejudiciul este ceruta pentru nepunerea in aplicare a unei directive, Curte de justitie a legat cererea de indeplinirea urmatoarelor conditii:

• Rezultatul stabilit de directiva sa comporte atribuirea de drepturi particularilor

• Continutul acestor drepturi sa poata fi stabilite din dispozitiile directivei

• Sa existe o legatura cauzala intre nerespectarea obligatiei care revine statului si prejudiciului suferit de persoana lezata

4. Exista o legatura intre principiul primordialitatii si principiul integrarii dreptului comunitar, deoarece aplicarea primului depinde de eefctul direct al dreptului comunitar;

5. Judecatorul national este obligat sa suspende aplicarea unei masuri nationale, chiar daca este o lege, cand exista o indoaiala serioasa asupra compatibilitatii acesteia cu normele dreptului comunitar, pana la solutionalrea problemei incompatibilitatii. Curtea de justitie a stabilit ca o instanta nationala poate suspenda o dispozitie nationala , luata in vederea plicarii unei norme comunitare a carei validitate este contestata numai daca nu sunt intrunite urmatoarele conditii:

• Sa existe o indoiala serioasa asupra validitatii actului comunitar cu privire la care Curtea va fi sesizata printr-o chestiune prejudiciara;

• Sa existe o urgenta si recurentul sa fie amenintat de un prejudiciu grav si ireparabil;

• Judecatorul national sa ia in considerare interesul comunitatii si sa tina cont de hotararile luate, cand este cazul de catre Curtea de Justitie.

6. Interpretarea dispozitiilor nationale trebuie facuta prin prisma dreptului comunitar;

7. In cazul in care actul national contrar dreptului comunitar a avut consecinte financiare pt persoana fizica sau juridica, care a platit cu acest titlu sume de bani autoritatile nationale sunt obligate sa-i returneze aceste sume;

8. Statele membre ale Comunitatiilor au obligatia sa verifice aplicarea normelor de drept comunitar si sa sanctioneze nepalicarea lor cu “sanctiuni eficace, disuasive si proportionale cu cele aplicate in cazual violarii de o natura si o importanta comparabila adreptului national”.