Dreptul Mediului. Consideratii generale. 3 Principiul precautiei ca principiu al Dreptului Mediului 4 Diferenta dintre principiul prevenirii si principiul precautiei 6 Principiul Precautiei in luarea deciziilor 7 Concluzii 8 Bibliografie 9
Dreptul Mediului. Consideratii generale. Dreptul Mediului poate fi considerat o ramura noua, un process amplu de formare si afirmare, distincta in cadrul sistemului juridic. In anul 1976 se considera absurda sustinerea tezei existentei unui drept al mediului ca disciplina juridica autonoma, astazi admitandu-se afirmarea ca o noua ramura de drept si un domeniu inedit de cercetare stiintifica, si studiu universitar, cu largi perspective de dezvoltare.1 Evolutii in ce privesc reglementarile protectiei, conservarii si ameliorarii factorilor si elementelor de mediu au fost configurate, tocmai de amploarea si profunzimea masurilor adoptate la nivel national si international. Dreptul mediului are un caracter orizontal, in sensul ca acopera diferite ramuri juridice clasice (drept privat, public, international si comunitar) si reprezinta un drept de interactiuni, care tinde sa penetreze in toate sectoarele sistemului de drept, tocmai pentru a introduce dimensiunea ecologica.2 In scopul unei delimitari si definiri a campului de cuprindere a dreptului mediului, din punct de vedere formal, pot fi folosite trei criterii principale: criteriul institutional, care se refera la structurile politice, administrative de decizie si actiune in domeniu, criteriul material, axat pe definitia data mediului3 si criteriul finalitatii, privind scopul normelor edictate. Ca urmare a transformarilor care au avut loc in cadrul raporturilor dintre societate si mediu, a luat nastere si se dezvolta continuu o categorie de relatii sociale privind protectia, conservarea si ameliorarea mediului ambiant, cu trasaturi specifice, care nu constituie obiect de reglementare pentru niciuna dintre ramurile traditionale ale dreptului. La originea sa, termenul de "mediu" a izvorat din substantivul englezesc environment, preluat apoi si in franceza si alte limbi si a avut rolul de a desemna spatiul din jurul omului. A fost definit ca fiind "ansamblul elementelor naturale si artificiale care conditioneaza viata umana". Dictionarul Webster prefera o definitie generala a mediului, care ar fi "circumstantele, obiectele ori conditiile care inconjoara persoana", urmata de precizarea "ansamblul factorilor fizici, chimici si biotici (precum climatul, solul si fiintele) care actioneaza asupra unui organism ori unei comunitati ecologice si determina in definitie forma si supravietuirea lor", la care se adauga "ansamblul conditiilor sociale si 1 In "La protection du voisinage et de l?environnement", in Travaux de l?Association H. Capitant, 1979, pag. 457 2 Mircea Dutu - Tratat de Dreptul Mediului, editia a III-a, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2007, pag. 126 3 Ca, de exemplu, M. Prieur, op. Cit., p. 10; J. Fromageau, Ph. Gutinger, op.cit., pag. 3 culturale care influenteaza viata unui individ ori a unei comunitati". Aceste definitii de dictionar au sfarsit prin a se orienta progresiv catre o dubla acceptiune a termenului: "cadru de viata al individului si/sau ansamblul conditiilor susceptibile sa actioneze asupra organismelor vii si activitatilor umane". Asa cum afirma un specialist francez, "intr-o asemenea perspectiva, orice poate intra in conceptul de mediu; se pot include si invatamantul, petrecerea timpului liber, sporturile, problema transporturilor, sistemul de comunicatii in ansamblul sau, artele si medicina, etc."4 Definirea mediului in raport direct cu conditia naturala a omului a dus la formularea termenului de "mediu uman" (human environment), care a facut tranzitia spre conceptul complex de mediu care se afirma astazi. Ca ramura distincta a sistemului dreptului, dreptul mediului reglementeaza acele relatii sociale care iau nastere in procesul de protectie, conservare si ameliorare a calitatilor naturale ale mediului. Ceea ce caracterizeaza normele dreptului mediului mediului este faptul ca majoritatea sunt norme tehnice sanctionate pe cale juridica, stabilind termene si modalitati stricte de realizare a unor obiective clar definite, prescriind conduite si atitudini bine conturate, capabile sa permita o actiune de valorificare rationala, corespunzatoare a naturii. In principiu, dreptul mediului este marcat in substanta sa de o stransa interdependenta cu stiintele naturii si tehnologia. Nu trebuie uitat de mentionat si faptul ca dreptul mediului nu poate fi disociat de studiul biologiei, fizicii, chimiei, geografiei, sociologiei, etc.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).