Principiul descentralizării pe servicii

In teoria dreptului se face distinctie intre principiile fundamentale ale dreptului

si principiile aplicabile unor ramuri: dreptul civil, dreptul administrativ, dreptul penal.

Un rol important in definirea principiilor fundamentale ii revine disciplinei Teoria generala a dreptului, ea avand ca obiect principal de studiu principiile determinate prin generalizarea unor idei continute in normele particulare ale diferitelor ramuri ale dreptului.

Prin principii se desemneaza acele " idei , abstractizari sintetice prin care se redau trasaturilor comune generale, proprii unui fenomen sau grup de fenomene". Sunt astfel individualizate principiile raspunderii juridice: principiul raspunderii pentru fapte savarsite cu vinovatie, principiul raspunderii personale, principiul justitiei sanctiunii si principiul celeritatii tragerii la raspundere, ele sintetizand esenta "fenomenului" raspunderii juridice.

In schimb, principiile dreptului au fost definite in felul urmaror: " Prin principii in domeniul dreptului intelegem atat un fundament al sistemului de drept, cat si o modalitate de coordonare a normelor juridice in jurul unor idei calauzitoare". Definitia este urmata de distinctia dintre principiile fundamentale - care refelecta ceea ce este esential si profund in cadrul unui tip de drept - si princiliul valabile numai anumitor ramuri ale dreptului.

Importanta practica a principiilor in drept este analizata in doua sensuri. Intr-un sens, principiile dreptului asigura constructia unitara a sistemului de drept, aceasta latura aparand in mod pregnant in procesul de elaborare a dreptului si constituindu-se intr-un element important de tehnica legislativa. In cel de-al doilea sens, principiile de drept capata o dimensiune cognitiva contribuind "in mod decisiv la cunosterea sistemului" dreptului.

Astfel, putem constata importanta deosebita a principiilor atat in procesul de elaborare a dreptului, cat si in cel de aplicare a normelor juridice, in acest din urma caz, cunosterea lor ii confera interpretului un instrument stiintific pretios de analiza.

2. Prezentarea de asamblu a principiilor de organizare si functionare a administratiei publice.

Principiile de organizare si functionare a administratiei publice locale au o

importanta deodebita in configurarea structurii organizatorice si functionale a autoritatilor publice locale, motiv pentru care ele sunt reglementate la nivel constitutional in felul urmator:

" Administratia publica din unitatile administrativ - teritoriale se intemeiaza pe principiul autonomiei locale si pe cel al descentralizarii servicilor publice".

Pentru intelegerea sistemului promovat de Constitutia Romaniei in organizarea si functionarea administratiei publice, aratam ca se cunosc doua modalitati principale de organizare administrativa : organizarea centralizata si cea descentralizata la care se adauga un sistem intermediar si secundar, respectiv organizarea desconcentrata.

In cadrul centralizarii, statul isi asuma singur sarcina administrarii ( a realizarii functiei executive), dispunand de o structura organizatorica ce promoveaza cu prioritate interesul general.

Un alt element definitoriu pentru organizarea centralizata, este acela al puterii ierarhice, definita ca un raport in cadrul caruia srful este in masura sa se impuna subordonatilor sai.

In cazul descentralizarii, statul nu isi asuma singur sarcina administrarii, ci o imparte, in anumite cote, cu alte categorii de persoane, cum sunt colectivitatile locale.

Sistemul descentralizarii inlocuieste puterea ierarhica - specifica centralizarii - cu controlul administrativ de legalitate.

Desconcentrarea administrativa este considerata ca fiind o forma intermediara intre organizarea centralizata si cea descantralizata, caracterizata fiind "printr-o oarecare independenta, bineinteles formala, a organelor locale in fruntea carora sunt functionarii numiti de organele centrale"

Principiul autonomiei locale - fundament al organizarii si functionarii administratiei publice locale.