Principiul Autonomiei Locale și Serviciile Publice

Administraţia publică reprezintă acţiunea neîntreruptă care are drept scop asigurarea condiţiilor pentru desfăşurarea ritmică a vieţii statului, constituie un proces continuu, este supusă regulilor actualizării funcţiilor, ca o garanţie a adaptării la condiţiile permanent dinamice oferite de mediul social.

Serviciul public reprezintă acea activitate desfăşurată sau autorizată de un organ public, prin care se realizează nevoi sociale de interes public. Serviciul public a furnizat statului o nouă legitimitate, amplificând prerogativele administrative ale acestuia, făcând din acesta un mijloc de exercitare a unei „misiuni de interes general”

Serviciul public corespunde unei activităţi asumate de administraţie, prin intermediul persoanelor morale publice, sau, în anumite cazuri, prin persoane morale private, acţionând sub autoritatea sa, pentru a urmări anumite finalităţi de interes general. A crea un serviciu public înseamnă a afirma că interesul general ar fi periclitat în cazul nesatisfacerii cerinţei sociale respective şi că intervenţia unei persoane publice este indispensabilă pentru satisfacerea acelei cerinţe – satisfacerea interesului general este scopul exclusiv al serviciului public.

Serviciul public satisface cerinţele a căror nerentabilitate este incompatibilă cu scopul întreprinderii private. Persoana juridică publică poate acoperi finanţarea serviciului public prin taxe sau impozite, aceasta făcând posibilă gratuitatea pentru unele servicii publice. Chiar dacă se cere o contribuţie financiară din partea beneficiarului serviciului public, ea poate fi inferioară costului prestaţiei.

Consacrarea principiului autonomiei locale şi a deconcentrării serviciilor publice în fruntea prevederilor constituţionale care definesc administraţia publică locală este imperios necesară pentru înlăturarea rămăşiţelor centralismului excesiv care caracterizase în trecut viaţa noastră politică şi de stat. S-a considerat, de aceea, necesar ca să fie recunoscut în mod direct principiul autonomiei locale, implicând largi prerogative ale organelor locale, ca şi principiul descentralizării serviciilor publice, vizând o mai bună funcţionare a acestora pe plan local, prin aprobarea lor de către populaţie şi supunerea lor controlului autorităţilor locale.

Reglementarea acestor principii la Capitolul III, Secţiunea a 2 – a din legea fundamentală, consacrată administraţiei publice locale, ne-ar putea conduce la concluzia că importanţa acestora nu depăşeşte sfera executivului, mai precis a unui singur domeniu al acestuia: administraţia publică.

Ideea de autonomie locală atrage după sine descentralizarea administrativă, autonomia fiind un drept, iar descentralizarea un sistem care implica autonomia.

Centralizarea absolută nu este posibilă, iar dacă ar fi posibilă, ea s-ar dovedi extrem de periculoasă. O administraţie tentaculară este inevitabil rupta de realităţi şi ineficientă.

Statul unitar nu este incompatibil cu descentralizarea, adică cu recunoaşterea autonomiei şi copetenţei de decizie, în anumite limite, organelor constituite în subdiviziunile teritoriale ale statului. Dar descentralizarea, ca element esenţial al autonomiei locale, nu poate fi concepută, cel puţin în statele unitare, fără existenţa unui control din partea statului, denumit, tradiţional, control de tutelă.

Prin mecanismul descentralizării şi al delegării autorităţii, comanda şi reglarea se fac la niveluri subordonate care, la rândul lor, sunt susceptibile de a fi subdivizate şi ierarhizate.

Conceptul de autonomie locală a fost consacrat la nivel european prin Carta Europeană a Autonomiei Locale, adoptată la Strasbourg, la data de 15 octombrie 1985. În opinia Consiliului Europei, exprimată în preambulul cartei, întărirea autonomiei locale presupune existenţa unor colectivităţi locale, dotate cu organe de decizie, constituite în mod democratic şi benefiicind de o largă independenţă atât în ceea ce priveşte competenţele, cât şi în ceea ce priveşte modalităţile de exercitare a acestora şi mijloacele necesare pentru îndeplinirea lor.