Principiile înfăptuirii justiției

INTRODUCERE

Autoritatea judecătorească înfăptuiește justiția în scopul apărării și realizării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor și ale asociațiilor acestora, ale întreprinderilor, instituțiilor și organizațiilor.

În înfăptuirea justiției , instanțele judecătorești și persoanele fizice sau juridice care participă la proces se conduc de anumite principii generale și obligatorii a înfăptuirei justiției.

O trăsătură distinctă a autorității judecătorești o reprezintă participarea reprezentanților poporului la înfăptuirea justiției. Astfel, în Constituția Republicii Moldova e stipulat caracterul public al dezbaterilor judiciare: “În toate instanțele judecătorești ședințele de judecată sunt publice. Judecarea proceselor în ședință închisă se admite numai în cazurile stabilite prin lege, cu respectarea tuturor regulilor de procedură” [22]

Principiile fundamentale ale justiției au importanță din următoarele considerente:

- în lipsa textului de lege expres sau apropiat după care se conduce instanța în rezolvarea cauzelor judiciare, aceasta recurge la analogia dreptului, la aplicarea principiilor fundamentale;

- principiile fundamentale definesc însăși justiția, caracterizându-i cele mai importante însușiri;

- sunt prevăzute în Constituția Republicii Moldova, în Legea privind organizarea judecătorească și în alte legi speciale, formând un sistem de principii interdependente și condiționate reciproc.

În acestă lucrare voi avea ca obiectiv , definirea justișiei expunerea particularităților ei și principiile justiției, noțiunea, importanța și clasificarea lor. Apoi în capitolul urmator le voi explica mai larg pe fiecare din principui.

Așa dar primul capitol va coține „ Considerații generale ” privind înfăptuirea justiției și anume: noțiunea, patricularitățile, importanța și clasificarea principiilor.

Iar în al doilea capitol , voi elabora pe lung caracteristica fiecarui pricipiu în parte.

CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII GENERALE.

1.1. Noțiunea de justiție și particularitățile ei

Conceptul de justiție, adeseori întâlnit și ca jurisdicție, are mai multe accepțiuni.

Într-o primă accepțiune termenul de justiție desemnează “puterea de a decide asupra conflictelor ivite între diferite subiecte de drept - persoane fizice sau juridice - prin aplicarea legii”[11;p.287] însăși termenul la care ne referim provine din limba latină: jurisdicțio, cuvânt compus din jus (drept) și ducere (a spune, a pronunța), deci a pronunța dreptul.[5;p.4]

Această accepțiune a conceptului de justiție - totalitatea puterilor date unui magistrat pentru rezolvarea conflictelor, s-a păstrat și în dreptul modem. Cuvântul vizează, într-o atare viziune, mai degrabă prerogativa și autoritatea conferită unor categorii statale în scopul aplicării legii.

Justiția își are izvorul în suveranitatea statului, care determină și organizarea autorităților desemnate cu această funcție - opțiune de o importanță majoră, obținută în rezultatul unei îndelungate evoluții istorice.

în dreptul roman justiția era considerată o componentă a funcției administrative, ambele având rolul de a aplica legile. De abia în celebra lucrare “Spiritul legilor”, Montesquieu formulează principiul potrivit căruia în orice stat există trei puteri: legislativă, executivă și judecătorească.

Constituția Republicii Moldova consacră, în mod expres, principiul separației puterilor în stat (art. 6) realizat neîndoielnic prin modul de reglementare a atribuțiilor diferitelor autorități publice.

Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate. Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie și de aceea cetățenii Republicii Moldova, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile cu bună-credință și de așa manieră, încât să nu încalce drepturile și libertățile celorlalți. [22]

Ca reacție îndreptată împotriva aceluia care a încălcat dispoziția regulii de drept în scopul apărării valorilor sociale puse sub scutul legii, a societății în ansamblu și a personalității umane, statul are dreptul de a aplică sancțiuni, intervenții ce nu pot avea loc decât prin desfășurarea unor activități de către organele anume împuternicite în acest scop.

Instanța de judecată investită de autoritatea publică sau de un interesat (persoană fizică său persoană juridică) este competentă să aplice legea față de cel care a violat-o sau n-a recunoscut-o, să anuleze actul invalid, să condamne sau să repare prejudiciul cauzat, să-1 condamne pe cel vinovat etc.

După caracterul și gradul de pericol social încălcările de drept pot fi contravenții administrative, infracțiuni și încălcări de drept civil.