Principiile Dreptului Muncii

Ca orice ramura de drept si dreptul muncii este fundamentat pe anumite principii.

Principiile dreptului sunt fie idei generale si commune tuturor normelor din sistemul juridic,fie specifice unei singure ramure de drept.Ele sunt reguli fundamentale intrucat reflecta ceea ce este essential si hotarator in sistemul dreptului.Principiile pot fi formulate direct in articole de legi speciale ori pot fi deduse pe cale de interpretare.Indeplinind rolul unei linii directoare asigura concordanta diferitelor norme juridice,coeziunea si armonia acestora,desprinderea sensului exact si a finalitatilor normelor de drept.

Si in dreptul muncii se intalnesc doua categorii de principii:

• principii generale ale sistemului dreptului

• principii specifice ale ramurii in discutie

Sunt principii generale :principiul democratiei ;principiul legalitatii pricipiul egalitatii in fata legii;principiul separatiei puterii de stat etc.Fiind principii ale sistemului dreptului,in intregul sau,se regaseste in fiecare ramura de drept deci si in ramura care ne preocupa .

Principiile dreptului muncii,idei generale si comunepentru intreaga legislatie a muncii,privesc toate institutiile acesteia,chiar daca pentru unele nu isi manifesta prezenta cu aceeasi intensitate.Ele sunt denumite de Codul Muncii principii fundamentale;sunt prevazute la Capitolul II,Titlul I.

Avand in vedere si dispozitiile constitutionale sip e cele ale altor acte normative,principiile in discutie pot fi formulate astfel:

-neingradirea dreptului la munca si libertatea muncii

-egalitatea de tratament si interzicerea discriminarii

-negocierea conditiilor de munca

-protectia salariatilor

-consensualitate si buna credinta

-asocirea libera a salariatilor precum si a angajatorilor

-dreptul la greva

Rolul principiilor generale in dreptul muncii

Fiind principii generale de drept ,acestea se regasesc in fiecare ramura de drept ,inclusive in ramura care ne preocupa. Asemenea principii pot fi considerate urmatoarele:

1. asigurarea bazelor legale de functionare a statului,principiu care are la baza democratismul puterii , in asa fel incat izvorul oricarei puteri politice sau civile trebuie sa fie vointa suverana a poporului, iar acesta trebuie sa isi gaseasca formule juridice potrivite de exprimare, ia asa fel incat puterea poporului sa poata functiona in mod real ca o democratie .

Actiunea acestui principiu constitue premisa existentei statului de drept , a carui caracteristica principala este cucerirea.

2. legalitatea, este unul din principiile fundamentale ale statului de drept, reprezentand principalul mijloc de realizare si promovare a ordinii juridice, de mentinere a unor relatii bazate pe lege,in general pe normele juridice.

Principiul legalitatii se afla intr-o stransa legatura cu celelalte principii fundamentale ale dreptului, si, indeosebi cu principiile libertatii, egalitatii si justitiei.

Acest principiu se refera , pe de o parte, la faptul ca in activitatea lor,organele statice trebuie sa-si exercite atrinubutiile conform cu legile statului,iar pe de alta parte, are in vedere faptul ca, activitatile desfasurate de toate subiectele de drept au circumscrise drepturile si obligatiile in lege, avand indatorirea fundamentala de a le respecta.

In sistemul nostrum de drept, suprematia legii, si in primul rand a legii fundamentale a fost ridicat la rangul de principiu general,potrivit caruia “intreaga ordine de drept se bazeaza pe Constitutie”.

Legalitatea este un principiu general de drept, pentru k el asigura garantia exercitarii guvernarii societatii conform cu prevaderile legii.

3. egalitatea ca principiu fundamental al dreptului, da oamenilor sentimental ca se bucura de dreptatea pe care o merita toate fiintele umane. Principiul egalitatii este unul dintre cel mai des invocate si aplicate principii, fiind consacrat la nivel constitutional, el beneficiaza si de forta juridica suprema a legii fundamentale, impunandu-se fata de toata legislatia subsecventa.

Dand curs principiului egalitatii, legea fundamentala a Romaniei consacra egalitatea in drepturi a cetatenilor, precizand ca ” cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. Nimeni nu este mai presus de lege”, formulare care face din principiul constitutional al egalitatii un drept fundamental cu valoare de principiu general pentru materia drepturilor fundamentale ale cetatenilor.

Principiul egalitatii intre cetateni, excluderea privilegilor si discriminarilor sunt garantate si exercitarea urmatoarelor drepturi: dreptul la munca, la libera alegere a ocupatiei, la conditiile de munca echitabile si satisfacatoare, la protectia impotriva somajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o remuneratie echitabila si satisfacatoare, dreptul de a infiinta sindicate si de a se afilia lor, dreptul la educatie si pregatire profesionala, dreptul de acces la toate locurile si serviciile destinate si folosintei publice.

In cadrul relatiilor de munca functioneaza principiul egalitatii de tratament juridic fata de toti salariatii,noul Cod al muncii stabilind expres ce, cetatenii straini si apatrizi beneficiaza de aceleasi drepturi ca si salariatii romani, cu exceptia situatiilor expres prevazute de lege.

4. principiul separatiei puterilor in stat, calauzeste intregul proces de legiferare cu privire la activitatea organelor statului si se reflecta in activitatea cotidiana a acestor organe.Acest principiu a fost pus la baza intregii activitati a institutiilor si a organelor statului, exigentele sale fiind consacrate intr-un titlu special al Constitutiei, care reglementeaza detaliat “rolul si functiile acestor puteri” in exercitarea guvernamantului.

Separarea puterilor ofera garantii ca puterile statului nu se concentreaza in mainile unui singur organ, ori a mai multor organe, fiin in masura sa se controleze unele pe altele.

Principiul separatiei puterilor in stat este incorporate in institutiile dreptului public, apartinand mai multor ramuri de drept.

5. principiul raspunderii, care impreuna cu responsabilitatea, reprezinta o componenta fundamentala a comportamentului social. Raspunderea juridical, care nu se confunda cu sanctiunea sau pedeapsa, intervine ori de cate ori este incalcat un drept sau nerespecta o obligatie.

Raspunderea juridica a fost definita ca un raport statornicit de lege, de norma juridica, intre autorul incalcarii normelor juridice si stat, reprezentat prin agentii autoritatii.

Continutul acestui raport este complex, fiin format in esenta din dreptul statului ca reprezentant al societatii de a aplica sanctiunile prevazute de normele juridice persoanelor care incalca prevederile legale si obligatia acestor persoane de a se supune sanctiunilor legale in vederea restabilirii ordinii de drept.

Numit si principiul responsabilitatii, el implica promovarea valorilor sociale si umane prin normele juridice si o actiune constienta de aparare a acestor valori in procesul de realizare a dreptului.