Introducere.3 Reglementarea prezumtiei de nevinovatie.4 Rezumat.4 Prezumtia de nevinovatie - intre declaratii si fapte.5 Divulgarea datelor cu caracter personal.7 Concluzii.8 Bibliografie.10
INTRODUCERE Statul arbitrar vs. statul de drept Statul de drept desemneaza, in general, acel regim democratic in care statul insusi este garantul libertatilor si drepturilor individuale, acesta asigurand totodata securitatea interna si externa a cetatenilor prin institutii democratice. Presupune, de asemenea, o societate matura in care principiile fundamentale sunt respectate de cetateni din convingere sau din constrangere, dupa caz, iar de autoritati din automatism dobandit in exercitiul firesc al activitatii curente.Statul de drept presupune asadar existenta unor structuri de autoritate care sunt create, organizate si functioneaza tocmai in vederea garantarii si respectarii drepturilor fundamentale ale cetatenilor. Diferenta dintre statul arbitrar si statul intemeiat pe respectul general al legii rezida tocmai in firescul cu care in cel de al doilea toate institutiile fundamentale functioneaza in concordanta cu valorile universal democratice. Societatea democratica europeana este construita in jurul drepturilor si libertatilor fundamentale, ca valori supreme si intangibile. Prezumtia de nevinovatie- valoare iluzorie a societatii romanesti? Prezumtia de nevinovatie este un drept fundamental al cetatenilor si o componenta esentiala a dreptului la un proces echitabil. Cu toate acestea, in Romania nu exista o legislatie sau o jurisprudenta care sa explice modul in care functioneaza prezumtia de nevinovatie, sa-i asigure caracterul efectiv si sa stabileasca sanctiuni in cazul incalcarii acesteia, respectiv masuri de inlaturare a actelor sau faptelor care o incalca, ci aceasta ramane statuata la nivelul principiilor si al regulilor de drept nepuse in aplicare printr-o legislatie subsecventa. Perceptia publica este ca respectarea prezumtiei de nevinovatie revine doar instantelor de judecata si aceasta doar in timpul procesului penal. Insa, scopul pentru care a fost construit, iar apoi consacrat acest principiu depaseste cu mult limitele stricte ale procesului, fie ca este vorba de faza de urmarire penala, fie ca este vorba de faza de judecata desfasurata in fata judecatorului. Mai mult, prezumtia subzista si dupa finalizarea procesului penal, atunci cand acesta nu se finalizeaza cu o hotarare de condamnare. REGLEMENTAREA PREZUMTIEI DE NEVINOVATIE Reglementarea principiului in legislatia internationala Prezumtia de nevinovatie a fost instituita pentru prima data ca regula scrisa de drept modern in secolul al XVIII-lea in legislatia S.U.A., iar apoi in Declaratia Universala a Drepturilor Omului si Cetateanului din 1789. Potrivit art. 9 din Declaratie, "orice om trebuie considerat nevinovat pana la probarea culpabilitatii sale". Ulterior, reglementarea este preluata in art 11 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului care prevede ca: "orice persoana invinuita de a fi savarsit o infractiune este prezumata nevinovata atat timp cat vinovatia sa nu a fost stabilita intr-un proces public cu asigurarea garantiilor necesare apararii". Pentru a da efect de obligativitate textului declarativ de mai sus, art. 14 pct 2 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice statueaza ca: "orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni penale este prezumata a fi nevinovata cat timp culpabilitatea sa nu a fost stabilita in mod legal". In fine, art 6 par 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului stabileste ca: "orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata inocenta pana cand vinovatia sa va fi legal stabilita". REZUMAT Comunicatele de presa emise de DNA reprezinta punctele de vedere ale acestor institutii cu privire la savarsirea unor infractiuni de persoane complet determinate. Forma si continutul acestor puncte de vedere exclud orice grad de incertitudine, ele exprimand siguranta deplina cu privire la vinovatia invinuitului sau inculpatului la care se refera in ce priveste comiterea unor infractiuni. Indiferent de stadiul anchetei, vinovatia invinuitului sau inculpatului nu este pusa la indoiala. Afirmatiile sunt facute fara rezerva, intr-un limbaj tehnic si specializat, fiind analizate si descrise ca sigure atat faptele savarsite, cat si vinovatia invinuitului sau inculpatului in ce priveste comiterea acesteia. Comunicarile oficiale nu contin precizari din care publicul sa inteleaga ca vinovatia persoanei nu poate fi stabilita decat de o instanta de judecata si ca pana atunci datele culese in timpul anchetei penale sunt simple presupuneri. Din punct de vedere subiectiv, aceste comunicari au puterea de a induce publicului impresia vinovatiei persoanelor la care se refera, la aceasta contribuind atat limbajul tehnic si specializat folosit, cat si autoritatea formala a institutiei emitente. Desi obiectul urmaririi penale il constituie strangerea tuturor probelor atat in acuzare cat si in aparare, in comunicarile parchetului se face referire doar la acele elemente care dovedesc vinovatia deplina a persoanei. Prin modul de redactare si in lipsa oricarei precizari, publicului nespecializat i se poate induce foarte usor impresia ca cercetarea si operatiunea de administrare a probelor este incheiata. Nicaieri in comunicatele analizate nu se face, explicit sau implicit, precizarea ca cea care va stabili eventuala vinovatie a inculpatului este instanta de judecata, care va aprecia suveran asupra necesitatii administrarii si a altor probe, precum si singura care va putea face interpretarea probelor in vederea condamnarii sau achitarii. Folosirea unui limbaj impersonal, tehnic accentueaza senzatia de constatare a vinovatiei cu caracter oficial, de catre o autoritate a statului.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
