1. Bibliografie pg 2 2. Notiuni introductive pg 3 3. Avantajele procedurii arbitrale pg 4 4. Concluzii pg12
I. NOTIUNI INTRODUCTIVE ,,Statutul specific instantelor arbitrale atrage dupa sine particularitati distincte. Statul nu da dreptul instantei arbitrale sa ceara de la litiganti prezentarea de informatii confidentiale sau care contin secrete comerciale fara acordul persoanelor la care se refera aceste informatii. Din aceste motive, instanta arbitrala este uzata in toate categoriile de litigii, indiferent de complexitate. Un avantaj real este reprezentat de limitele de timp relativ scurt, in care litigiile trebuie rezolvate si hotararile arbitrale incheiate. Din prevederile Constitutionale, precum si din continutul altor legi, reiese clar, ca instantele arbitrale nu fac parte din << sistemul instantelor judecatoresti de stat >>, dar ca acesta, recunoaste legalitatea si temeinicia hotararii arbitrale asigurand executarea ei silita, conform codului de procedura civila. Instantele arbitrale, au de asemenea obligatia de a colabora cu instantele judecatoresti de stat benevol sau la cererea acestora. Importanta institutiei arbitrilor s-a dovedit benefica de-a lungul anilor in special in tarile cu o economie de piata dezvoltata si a devenit o axioma si un imperativ al timpului, pentru economia globala de astazi ". Arbitrajul, ca institutie juridica, poate fi definit "ca o modalitate de rezolvare a conflictelor prin instituirea unei justitii private potrivit cu care, in temeiul unei conventii, litigiile pot fi sustrase jurisdictiilor de drept comun, pentru a fi solutionate de anumite persoane investite cu misiunea de a judeca...Originea arbitrajului se gaseste in carentele justitiei statale, considerandu-se ca misiunea judecatorului public poate fi luata de un simplu particular sau de o institutie permanenta arbitrala care inspira partilor litigante increderea necesara; simplu spus, printr-o conventie a partilor numita compromis, se constituie un arbitraj. " Trebuie subliniat ca, arbitrajul nu are o definitie legala nici in Romania, nici in majoritatea sistemelor de drept ale altor state. "A revenit doctrinei sarcina de a contura conceptul de arbitraj; la modul cel mai general, acesta a fost definit ca o alternativa la procesul supus jurisdictiei statale, constand in desemnarea unor persoane particulare pe care partile le insarcineaza sa solutioneze litigiul dintre ele. " Prin arbitrajul comercial se desemneaza solutionarea litigiilor de catre arbitri desemnati pentru cazuri determinate sau de catre institutii permanente de arbitraj. Acesta are o natura juridica complexa - natura contractuala izvorata din conventia de arbitraj si natura jurisdictionala privind competenta tribunalului arbitral de a solutiona litigiul. Arbitrajul are in principal un caracter voluntar si nestatal. Prin arbitraj se pot solutiona numai categorii determinate de litigii: litigii comerciale (interne si internationale). Arbitrajul comercial, poate fi denumit si ca "acea modalitate facultativa de solutionare a unui litigiu comercial avand ca obiect drepturi patrimoniale de care partile pot dispune (tranzactionabile), prin investirea unei (unor) persoane particulare cu constituirea tribunalului arbitral si cu pronuntarea unei hotarari definitive si obligatorii pentru parti, potrivit unei proceduri de arbitrare stabilita de acestea, de catre arbitri, de catre o institutie permanenta de arbitraj, ori prin asimilarea (receptarea contractuala) a unei alte proceduri edictata de stat, dupa caz. " Primul articol al cartii a IV-a delimiteaza, in mod lipsit de echivoc, sfera materiala a litigiilor supuse solutionarii prin aceasta procedura:este vorba despre litigii patrimoniale intervenite intre persoane cu capacitate deplina de exercitiu, si care au ca obiect drepturi asupra carora legea permite sa se faca tranzactie (Art.340 Cod pr.civ.) Aceasta dispozitie, care plaseaza arbitrajul in sferele dreptului civil si comercial, se completeaza cu cea continuta de art.369 C.pr.civ., care include in cadrul reglementarii arbitrajele nascute din raporturile de drept privat cu elemente de extraneitate - corespunzatoare deci ramurii dreptului privat international sau dreptului comertului international, in functie de continutul raportului juridic litigios. II. AVANTAJELE PROCEDURII ARBITRALE Conventia de arbitraj a partilor stabileste de principiu si procedura de arbitraj; spre exemplu in cazul arbitrajului ad-hoc partile au posibilitatea de a conveni doar ordinea publica. Conform art. 358Cod procedura civila, procedura arbitrala trebuie sa asigura partilor, sub sanctiunea nulitatii hotararii arbitrale, egalitatea de tratament, respectarea dreptului la aparare si a principiului contradictorialitatii, conform, art.358 Cod de procedura civila. In cadrul unui arbitraj institutionalizat, prin acceptarea competentei acestuia s-a achiesat si la regulile sale de procedura. Inclusiv in acest caz partile au posibilitati de derogare dar ele sunt limitate. In acest sens este si art.V din Conventia de la New York din 1958 si art.IV din Conventia de la Geneva din 1961. Spre a face procedura arbitrala mai adecvata la realitatile si nevoile pietii din prezent, Camera Internationala de Comert de la Paris se ocupa de codificarea unor reguli privind arbitrajul in litgiile cu valoare redusa (Small Claims Guideliness si small Claims Arbitration). Scopul este acela ca in litgiile care prin natura lor dar, mai ales, prin nivelul valoric al pretentiilor in disputa, pot fi calificate ca de mai mica importanta ori de mai redusa complexitate, procedura sa permita minimalizarea costurilor in timp si bani .
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
