Politică externă și de securitate comună - Identitatea europeană de apărare

Extras din referat Cum descarc?

Introducere
Pe masura ce UE s-a extins si a initiat noi domenii politice, aceasta si-a intensificat eforturile pentru a juca un rol diplomatic international si de securitate pe masura puterii sale economice.
Pina la semnarea Tratatului de la Maastricht (1992) cooperarea politica europeana consta in consultari periodice intre ministri afacerilor externe si in contacte permanente dintre administratiile acestora. Ei convenisera sa se informeze reciproc cu privire la orice problema importanta de politica externa, sa ajunga la un punct de vedere comun si, in masura in care este posibil, sa adopte o pozitie comuna. Orice decizie trebuia luata cu unanimitate de voturi. Problemele ce priveau securitatea se limitau insa la aspectele politice si economice, adica nu includeau si domeniul apararii. 
Astfel, forta politica a Comunitatii Europene era insa redusa, ea jucand un rol total nesemnificativ in solutionarea problemelor majore ale lumii. Tocmai de aceea, prin Tratatul de la Maastricht (1992), Uniunea Europeana a devenit o structura economica si politica, consacrand politica externa si de securitate drept cel de al doilea pilon al sau, alaturi de Comunitatea Europeana (pilon economic), Justitie si Afaceri Interne (pilonul III).
Prin Tratatul de la Maastricht din 1992, completat prin Tratatul de la Amsterdam (1997), Uniunea Europeana si-a stabilit obiectivul afirmarii sale pe scena internationala, in special prin punerea in practica a unei politici externe si de securitate comuna, incluzand definirea in timp a unei politici de aparare, care ar putea conduce, la momentul potrivit, la o aparare comuna. 
Conform acestui tratat, Uniunea Europeana isi poate exprima pozitia in privinta conflictelor armate, a drepturilor omului si a oricarui alt subiect legat de principiile fundamentale si de valorile comune care formeaza baza Uniunii Europene si pe care aceasta se angajeaza sa le respecte. Astfel, Politica Externa si de Securitate Comuna constituie una din modalitatile de realizare a relatiilor externe ale Uniunii Europene. 
Datorita complexitatii implicatiilor Politicii Externe si de Securitate Comuna si a faptului ca este o politica care devine din ce in ce mai importanta in designul european, dat fiind atat dorinta Uniunii Europene de a se impune ca un actor puternic si complet al sistemului international, cat si datorita amenintarilor existente la nivel global in timpurile prezente. Exista o necesitate a momentului, a realitatii actuale a relatiilor internationale care ar cere ca acest pilon sa treaca in sfera integrarii, pentru a se obtine o voce unitara in domeniu, dar aceasta tendinta se loveste puternic de vointa statelor care nu doresc sa cedeze aceasta componenta esentiala a suveranitatii lor. 
- 1. Etapele constituirii Politicii Externe de Securitate si Cooperare
In timp ce relatiile comerciale ale CE cu restul lumii sunt reglementate de Tratatul de instituire a Comunitatii Europene (TCE) si tin de competenta Comisiei Europene, statele-membre au creat, de asemenea, un mecanism pentru formularea pozitiilor comune privind chestiunile politice ale politicii externe. 
Relatiile politice externe sunt gestionate in afara cadrului CE si au fost initial in intregime gestionate in afara cadrului Tratatului. Ele sunt in prezent guvernate de cel de-al doilea pilon al UE cu privire la Politica Externa si de Securitate Comuna (PESC). 
Ideea conform careia tarile UE ar trebui sa actioneze impreuna pentru a promova si a-si proteja interesele strategice este la fel de veche ca insasi Uniunea. 
Prima initiativa de cooperare in domeniul politicii externe si de securitate la nivel comunitar o reprezinta proiectul Comunitatii Europene de Aparare, propus de premierul francez Rene Pleven in 1950. Proiectul a fost adoptat sub forma de tratat de statele membre ale Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO) in 1952, dar a esuat in urma neratificarii de catre Adunarea Nationala franceza in 1954. In Planul Pleven a existat si propunerea infiintarii unei autoritati politice supranationale care ar fi trebuit sa coordoneze Comunitatea Europeana de Aparare. Si aceasta initiativa, ce ar fi instituit o Comunitate Politica Europeana (CPE), a fost redactata sub forma de tratat, de aceasta data de catre Adunarea Parlamentara a CECO, insa esecul Comunitatii Europene de Aparare a anulat sansele de infiintare a CPE. 
Astfel, esecul primului proiect de integrare politica, CAE, in 1954, a dus la concentrarea eforturilor de integrare doar pe plan economic, unde s-a urmarit, in principal, o cooperare economica intre statele membre, care a fost privita ca o etapa premergatoare pentru o viitoare integrare politica.

Fisiere in arhiva (1):

 Politica externa si de securitate comuna - Identitatea europeana de aparare.doc

Bibliografie

1. Androne Alina Florina, Tarile neutre europene si politica externa si de securitate comuna. Lucrare de disertatie, Bucuresti 2006
2. Anghel Ion M., Personalitatea juridica si competentele Comunitatilor Europene/Uniunii Europene, ed. II rev. si ad., Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2007, p. 72-73
3. Anghel Ion M., Politica externa, de securitate si de aparare comuna a UE in Tratatul de la Lisabona/ R.R.D.C, 4/2009
4. Anghel Ion M., Suveranitatea statelor member ale UE /Analele Universitatii "Constantin Brancusi" din Targu Jiu, Seria Stiinte Juridice, Nr. 2/2010, p.19-48
5. Bache I., S. Gheorge. Politica in Uniunea Europeana. Chisinau, 2009
6. Busoi Cristian, Ghid pentru Tratatul de la Lisabona, Bucuresti, 2008
7. Carausan Mihaela, Unele aspecte privind preeminenta dreptului comunitar asupra dreptului national al statelor membre/in Revista Romana de Drept Comunitar, nr. 4/2003, p. 10-27
8. Dinu Mihai-Stefan, Bahnareanu Cristian, Actualitati si perspective in politica europeana de securitate si aparare, Bucuresti, 2006 
9. Duke Simon, Politica Externa si de Securitate Comuna. Provocarile extinderii Uniunii Europene, Ed. Economica, Bucuresti, 2004
10. Dutu Petre, Bogzeanu Cristina, Reforma institutionala a UE din perspectiva politicii de securitate si aparare comune, Bucuresti, 2011
11. Dutu Petre, Dinu Mihai-Stefan, Politica europeana de securitate si aparare: cadrul de manifestare si dezvoltare a intereselor de securitate nationala, Bucuresti, 2007
12. Ghica L. A. Zulean M. O agenda pentru dezvoltarea studiilor de securitate. In: Politica de securitate nationala: concept, institutii, procese. Coord. Ghica L. A., Zulean M. Iasi: Polirom, 2007. p. 27-32.
13. Mostoflei Constantin Popa Vasile, Rolul UE in asigurarea securitatii globale, Bucuresti, 2008
14. Peres Gabriel, Suveranitatea si relatiile internationale europene/ www.legaladviser.ro
15. Petrescu Stan, Apararea si securitatea europeana, Bucuresti, 2005
16. Pirnea Vasile, Dimensiunea de securitate si aparare a Uniunii Europene, Bucuresti, 2005
17. Politica Europeana de Securitate si Aparare/ Departamentul pentru Intergrare Euroatlantica si Politica de Aparare 
18. Popa Vasile, Implicatiile globalizarii asupra securitatii nationale, Bucuresti, 2005
19. Prisecaru Petre (coord.), Politici comune ale Uniunii Europene, Bucuresti, 2004