Pedeapsa si Rolul Inchisorii

Extras din referat Cum descarc?

Capitolul I 
Pedeapsa
Ce este pedeapsa ? 
Pedeapsa este definitia ca fiind sanctiunea proprie a dreptului penal si reprezinta cea mai importanta categorie, fiind in acelasi timpsi masuri de constrangere ce se aplica persoanelor ce au savarsit o fapta penala.
Care este scopul pedepsei?
Pedeapsa este singura sanctiune represiva , destinata sa puna capat activitatii in fractionale si sa determine schimbarea modului de gandire si reintegrarea sociala a infractorului.
Pedeapsa fiind principalul mijloc de realizare a scopului legii penale, care sa apere impotriva infractiunilor , avaloriloesentiale ale societatii , scopul sau coincide cu scopul legii si politicii penale.Aceasta aparare nu se poate realiza altfel decat prin prevenirea savarsirii unor noi infractiuni.
Prevenirea sau preintanpinarea savarsirii unor noi fapte antisociale se realizeaza atat ca preventie speciala, adica prevenirea savarsirii unor noi fapte penale de catre cel ce a primit o pedeapsa , cat si ca preventie generala, adica prevenirea savarsirii de noi infractiuni de catre alte persoane care ar intentiona , evntual , sa urmeze exemplu periculos al infractorului.
In sistemele de drept ale lumii pedeapsa se regaseste sub mai multe forme cum ar fi: incarcerarea , pedeapsa cu moartea, amenda etc. Aceste forme de pedeapse de cele mai multe ori nu isi ating scopul urmarit.Scopul urmarit fiind cel de represiune, reeducare si reintegrare sociala cat si de stopare a fenomenului infractional. 
Este o dilema faptul ca ,in secolul XXI , mai este practicata pedeapsa capitala, mai ales pentru ca, in toate constitutiile democratice si in acte de importanta internationala precum ,,Declaratia a Drepturilor omului" sunt enuntate drepturi si libertati fundamentale ale omului, cel mai important fiind dreptul la viata.
In lume exista 84 de tari in care se fac exectii,dar numarul celor in care condamnarea la moarte este legale este mult mai mare.Potrivit datelor furnizate de organizatia Amnesty International, anul trecut s-a aplicat pedeapsa capitala la peste 3000 de oameni. 
In Europa , Protocolul nr.6 atasat Conventiei Europene a Drepturilor Omului, decide prin articolul 1 abolirea pedepsei cu moartea.
In art.2 al aceluiasi protocol se arata faptul ca " un stat poate sa prevada in legislatia sa pedeapsa cu moartea pentru acte savarsite in timp de razboi sau in pericol iminent de razboi;o asemenea pedeapsa nu va fi aplicata decat in cazurile prevazute de aceasta legislatie si conform dispozitiilor sale, statul respectiv va comunica Secretarului general al Consiliului Europei dispozitiile aferente ale legislatiei in cauza"
Intr-un sondaj realizat pe un forum de pe inernet, tineri cu varste cuprinse intre 18-25 de ani au raspuns negativ la intrebarea ,, credeti ca pedeapsa cu moartea ar diminua numarul infractiunilor grave?", Unul dintre acestea a raspuns astfel: ,,Nimeni nu are dreptul sa ia viata unei alte fiinte! Asta trebuie sa fie o axioma. Marii criminali (Stalin, Hitler, Jack spintecatorul, Conducatorii care isi infometeaza si alieneaza cocetatenii etc.) nu pot fi reeducati. Pedeapsa cu moartea pentru ei mi se pare de fapt o gratiere. Cred ca rata criminalitatii ar sacadea daca s-ar introduce munca fortata, iar contravaluarea muncii prestate sa fie folosita in acoperirea pagubei pricinuite .Sa spunem ca o persoana fura roata de rezerva de la masina . Respective persona este gasita vinovata si sufera o condamnare la pedeapsa cu munca fortata . Din contravaluarea muncii prestate ,faptuitor va plati paguba pricinuita.Cred ca multi hoti ar considera ca indelednicirea lor ar deveni neprofitabila. "
De-a lungul istoriei, pedeapsa a constituit un mod de sanctionare a oamenilor. Aceaste santiuni se datorau incalcarii regulilor de conduita impuse de comunitatea din care faceau parte. Incalcarile acestor reguli de conduita sunt considerate ca fiind comportamente deviante. Insa, aceste comportamente deviante sunt privite diferit de la o comunitate la alta. Pentru unele comunitati un tip de comportament pate fi considerat deviant, iar pentru altele acelasi tip de comportament poate fi considerat nedeviant. Acelasi lucru putem spune si de modul de percepere a pedepsei care a evoluat de la epoca la alta si de la o civilizatie la alta. Aproape in intreaga istorie a omenirii, modul de pedepsire era axat pe mutilarea corpului pana la provocarea mortii. Conceptia oamenilor privind pedeapsa s-a schimbat odata cu revolutiile burgheze din Europa si raspandirea ideilor iluministe franceze si adoptarea ,,Declaratiei Drepturilor Omului si al Cetaseanului ,,(26 august 1789).
Schimbarile aparute in gandirea oamenilor, datorita multiplelor evenimente desfasurate in sec al XVIII-lea, a dus la aparitia unei epoci de mari ,,scandaluri" pentru justitia traditionala si la nenumarate proiecte de reforma, o noua teorie a legii si a crimei, o noua justificare morala sau politica ale dreptului de pedeapsi;abolirea vechilor ordonante si disparitia treptata a vechilor cutume, epoca in care apar in proiect sau sunt redactate coduri penale ,,moderne": Rusia 1769, Prusia 1780, pennsylvania si Toscana 1786, Austria 1788, Freanta 1791.
Din numarul mare din transfrmari, trebuie sa ne oprim la una : disparitia supliciilor. In cateva zeci de ani a disparut corpul torturat, dezmembrat, amputat, insemnat pe fata sau umar, expus viu sau mort, oferit ca spectacol. A disparut corpul ca tinta principala a represiunii penale.
La sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul celui de-al XIX-lea, sumbra sarbatoare pontiva este pe cale sa se stinga.Ceremonialul pedepsei tinde sa se eclipseze, transformindu-se intr-un nou act procedural sau administrativ.Pedepsirea cu recunoasterea publica a greselii fusese abolita in Franta pentru prima oara in 1891, apoi din nou in 1830, iar in Anglia in 1837. Muncile publice, care in Austria, Elvetia si in unele state S.U.A, cum ar fi Pennsylvania, trebuia prestata in plina strada sau pe principalele drumuri de ocnasi cu zgarda de fier, in haine prestrite, cu bile de fier la picioare ti care intrau in contact cu multimea de pe margini prin provacari, vorbe de insulta, lovituri, manifestari de ura sau la compicitate, sunt aproape pretutindeni suprimate la sfarsitul secolului al XVIII- lea sau in prima jumatate a celui de-al XIX-lea.
Pedeapsa va tinde, prin urmare, sa devina partea cea mai ascunsa a procesului penal, fapt ce are mai multe consecinte:ea paraseste domeniul perceptiei cvasicotidiene pentru a intra in cel al constiintei abstracte; se asteapta ca eficacitatea ei sa se datoreze caracterului implacabil, nu intensitatii ei vizibile; certitudinea de a fi pedepsit - aceasta, si nu oribilul teatru trebuie sa impiedice comiterea crimei; mecanica exemplara a actului de a pedepsi isi modifica angrenajele. In felul acesta, justitia nu se mai incarca public cu partea de violenta inerenta activitatii ei. Daca totusi ucide sau loveste, nu o mai face spre a-si glorifica forta, ci in virtutea unui element care face parte din ea insasi si pe care este obligata sa-l tolereze, dar pe care ii este greu sa-l marturiseasca. Accentele de infamie sunt redistribuite: in cadrul pedepsei-spectacol, o onoare difuza emana dinspre esafod; ea ii invaluia deopotriva pe calau si pe condamnat; iar daca era intotdeauna pe punctul de a preschimba in mila sau glorie umilirea la care era supus cel supliciat, preschimba in mod regulat in ticalosie violenta legala a calaului. De acum incolo, scandalul si lumina vor fi impartite astfel: condamnarea in sine este menita sa-l marcheze pe delincvent cu un semn negativ si univoc: deci publicitate a dezbaterilor si sentintei; in ceea ce priveste executia, ea nu este decat o umilire in plus, pe care justitia se jeneaza sa o impuna condamnatului; se va tine, prin urmare, la distanta de ea, cautand tot timpul sa o incredinteze altora, si sub pecetea tainei. E urat sa fii pasibil de pedeapsa, dar prea putin glorios sa pedepsesti. De aici, dublul sistem de protectie pe care justitia l-a asezat intre ea si pedeapsa pe care o impune. Executarea pedepsei tinde sa devina un sector autonom, de care un mecanism administrativ descarca justitia; aceasta se elibereaza printr-o disimulare birocratica a pedepsei de rusinea secreta de a trebui sa pedepseasca. In Franta, administratia inchisorilor a depins vreme indelungata de Ministerul de Interne, iar cea a ocnelor de Ministerul marinei sau al Coloniilor. Iar dincolo de aceasta reimpartire a rolurilor are loc denegrarea teoretica: esentialul pedepsei pe care noi, judecatorii, o hotaram sa nu credeti ca ar consta in faptul de a pedepsi; ea, de fapt, incearca sa corecteze, sa indrepte, sa ,,vindece"; o tehnica de redresare compenseaza, in cuprinsul pedepsei, stricta ispasire a raului si ii absolva pe magistraii de urata meserie de a pedepsi. Exista in justitia moderna si la cei care impart dreptatea o jena de a pedepsi ce nu exclude intodeauna zelul; jena ce nu inceteaza sa creasca. Atenuarea, in decursul ultimelor secole, a severitatii penale este un fenomen bine cunoscut de istoricii dreptului. Dar multa vreme, el a fost considerat per ansamblu drept un fenomen cantitativ: mai putina cruzime, mai putina suferinta, mai multa blandete, mai mult respect, mai multa omenie. In realitate, aceste modificari .schimbarea de obiect .


Fisiere in arhiva (1):

  • Pedeapsa si Rolul Inchisorii.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* La pretul afisat se adauga 19% TVA, platibil in momentul achitarii abonamentului / incarcarii cartelei.

Hopa sus!