Partide și ideologii politice în România post-decembristă

Extras din referat Cum descarc?

I. Introducere
Anul 1990 a fost fundamental pentru conturarea vietii politice democratice din Romania post-comunista. Revolutia din decembrie 1989 se desfasurase sub semnul rabufnirii populare si al aspiratiilor la libertate si normalitate. Revendicarile programatice ale revolutionarilor de la Timisoara si din alte orase, precum si Proclamatia Consiliului Frontului Salvarii Nationale din seara zilei de 22 decembrie 1989, anuntau trecerea la un sistem politic democratic, bazat pe alegeri libere, la care urmau sa se prezinte o multitudine de forte politice. Foarte curand au inceput sa circule stiri privind constituirea de partide politice, iar Decretul-Lege nr.8, din 31 decembrie 1989, al Consiliului Frontului Salvarii Nationale reglementa intr-un mod foarte permisiv inregistrarea si functionarea partidelor, pentru a caror constituire era nevoie de semnatura a doar 251 cetateni. Cum, insa, timpul scurs de la prabusirea regimului Ceausescu pana la sfarsitul anului 1989 a fost extrem de scurt, adevarata rodare a vietii politice democratice a avut loc abia in anul 1990. Pe de alta parte, daca in zilele Revolutiei prevalase consensul civic antidictatorial al unei largi majoritati a cetatenilor Romaniei, anul 1990 a fost, dincolo de unele prelungiri notabile ale starii de gratie din decembrie 1989, in mare masura anul invrajbirii, al divergentelor in ceea ce priveste optiunile de dezvoltare ale tarii si de pozitionare in campul politic. In decembrie 1989 si in primele luni ale anului 1990, multi dintre cetatenii de atunci ai Romaniei -  cat de multi este o problema ce merita o analiza serioasa, dar in orice caz erau mai multi decat am fi dispusi sa credem azi pe baza experientei si deziluziilor ce au urmat -  au trait fiorul altruist al responsabilitatii pentru destinul general al societatii, au crezut ca dupa indepartarea dictaturii va fi mai bine si au participat, direct
3
sau numai ca spectatori interesati, la cautarile de solutii pentru indreptarea situatiei tarii. Aceasta stare de gratie, am putea spune chiar de naivitate genuin democratica, a fost apoi erodata de epuizarea noutatii dezbaterilor libere, de vrajba politica, precum si de experientele cotidiene care aduceau in prim-plan tot felul de non-valori care, dincolo de retorica binelui public, promovau feroce diverse interese particulare. Desigur, fenomenul de erodare a generozitatii revolutionare era probabil inevitabil; ceea ce a izbit in Romania anilor 1990 a fost radicalitatea sa, masura in care s-au impus egoismele de tot felul si un anume cinism in legatura cu politica si viata publica. Pe de alta parte, logica conflictelor politice si dificultatile economice -  romanii au aflat ca nu pot trai prea multa vreme consumand mai mult decat produc, si ca productia in sine nu are valoare decat daca se intalneste cu cererea solvabila -  au contribuit si ele la adancirea faliilor din societate si din viata publica, la restrangerea orizonturilor, la intoarcerea multor poncife si fantome ale trecutului, care parusera sortite extinctiei in decembrie 1989.1
In primele luni ale anului 1990 viata politica din Romania s-a structurat in functie de falia care separa pe adversarii lui Ion Iliescu de sustinatorii acestuia. Constitutiva pentru sensibilitatile politice din perioada ce a urmat, aceasta falie a ramas semnificativa pentru o parte dintre participantii la dezbaterile publice chiar si dupa ce Ion Iliescu a incetat sa mai fie principalul actor politic, iar campul politic s-a restructurat in functie de alte placi tectonice, mai intai in jurul obiectivului comun al aderarii la NATO si la Uniunea Europeana, apoi, din 2005, in functie de pozitia pro sau contra noului presedinte al Romaniei, Traian Basescu. Or, desi au trecut atatia ani de atunci, desi s-au acumulat atatea probleme si experiente, chiar si astazi , unii dintre formatorii de opinie socotesc ca mai gasim rezonanta publica, facand apel la solidaritati din 1990, la atitudinile pro- si contra Frontului Salvarii Nationale, pro- si contra lui Ion Iliescu.
Aceasta falie, conturata in ianuarie 1990 si solidificata dupa mineriada din 13-15 iunie acelasi an, a marcat si scrierile istoricilor despre perioada post-revolutionara. Se pot, astfel, intalni lucrari in care nu doar temele si concluziile au un caracter partizan, ci si izvoarele si citatele folosite au fost selectate sectar. Este timpul ca acest mod nefericit de prezentare a istoriei recente sa faca loc unor analize echilibrate, care sa ajute la intelegerea efectiva a unei parti cruciale din istoria Romaniei si a lumii.

Fisiere in arhiva (1):

 Partide si ideologii politice in Romania post-decembrista.pdf

Bibliografie

1. Ion Bucur, Anul 1990,Partide, ideologii si mobilizare politica, Editura IRRD, 2014;
2. Antonia Rados, Complotul Securitatii. Revolutia tradata din Romania, Editura Saeculum I.O., Bucuresti, 2009;
3. Raluca Grotescu, Regruparea politica a nomenclaturii din Romania dupa 1989:date statistice, in Elite comuniste inainte si dupa 1989, Anuarul Istitutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania, Volumul II, Editura Polirom, Bucuresti, 2007.