Dreptul nu a existat de la inceput. Primele forme rudimentare care s-au impuns treptat ca traditii, obiceiuri si desprinderi. Ele au aparut in epoca primitiva, cand au inceput a se inchega primele colectivitati umane sau in societatile arhaice, concomitent cu primele forme de organizare in ginta, trib, familie. De respectarea acestor traditii era interesata intreaga colectivitate, aceasta fiind un mod de supravietuire pentru ei. Asigurarea respectarii lor era data de motivatii interne morale si religioase mistice, dar si de masurile care erau luate de catre colectivitate si de conducerea acestora, in cazul incalcarii regulilor. Odata cu evoluarea oameniilor, normele de conduita au evoluat si ele, adaptandu-se noului stadiu al dezvoltarii sociale. Odata cu dezvoltarea sociala, si sanctiunea care era aplicata in cazul in care incalcarii normelor de supravietuire din trib a devenit mai blanda, de la pedepsirea cu moartea s-a trecut la santiunea expulzarii din trib. Datorita nevoilor si intereselor care cresc pe zi ce trece este necesara o noua forma de organizare a societatii. Noua organizare trebuia sa raspunda cerintelor noii stari sociale si din punct de vedere economic. Aceasta organizare era caracterizata prin: 1. Existenta unei forte publice, 2. Impartirea cetatenilor in functie de criteriul teritorial; 3. Inlocuirea normelor obstesti cu norme care treptat capata character juridic. Primele reguli cu caracter juridic sunt cele aparute in Egipt inca de la sfarsitul mileniului IV i.e.n., inceputul mileniului III i.e.n in India. In China la mijlocul mileniului III i.e.n. Apoi in Grecia - Sparta si Atena - precum si la Roma si reflectau gradul de dezvoltare a societatii sclavagiste in care proprietatea stapanilor de sclavi asupra mijloacelor de productie, cat si asupra producatorilor era foarte puternica. Aparitia si formarea dreptului este un proces complex caruia nu i se poate preciza o data fixa la care a luat nastere, fiindca normele din acea perioada a inceputurilor societatii omenesti erau destul de nedefinite, ele imbinandu-se cu numarul mare de datini, obiceiuri, practice religioase. Putem spune ca constituirea dreptului ca o entitate precisa a inceput odata cu formarea puterii publice ca putere de stat in tarile orientului antic, precum si in antichitatea Greco-Romana. In aceasta perioada, alaturi de normele juridice cutumiare, dreptul scris, ilustrat au aparut si acte normative special - care mai tarziu au devenit adevarate monumente legislative intrand in istoria dreptului si a culturii umane: Legile lui Solon - la greci, Legile lui moise (Decalogul) - la evrei sau Legea celor XII table - la romani; Codul lui Manu - in India; Codul lui Hammurabi in Mesopotamia (Babilon). Obiceiurile, traditiile si datinile, acele legi primitive, in anumite zone au fost incorporate in Coduri. Acele coduri puteau fi modificate pe parcurs in mod deliberat in anumite situatii. O noua era incepe, odata cu aparitia codurilor. Dupa aceasta epoca, sistemul juridic evolueaza mereu, dar acest lucru se datorita si dorintei de inbunatatire a traiului de viata. Este incontestabil faptul ca cea mai mare parte a omenirii nu a aratat nici ce-a mai mica dorinta ca institutiile sale civile ar trebui sa fie imbunatatite. In acele vremuri, ocazional, anumite seturi de obiceiuri erau rasturnate in mod violent si inlocuite de altele care erau mai mult pe placul noului conducator. Dar si aici exista un cod primitiv, pretindea ca are o origine supranaturala, si era extins foarte mult si distorsionat in formele cele mai surprinzatoare, prin incapatanarea oamenilor de al interpreta in mod sacru. Acestea erau doar mici exceptii, in cateva zone ale lumii, dar nu a fost nimic ca ameliorarea treptata a unui sistem juridic.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
