Opera de codificare din timpul lui Alexandru Ioan Cuza - Codul civil și Codul penal

Cuprins referat Cum descarc?

1. ASPECTE GENERALE; 
2. CODUL CIVIL; 
3. CODUL PENAL; 
4. CONCLUZII;
5. BIBLIOGRAFIE.

Extras din referat Cum descarc?

ASPECTE GENERALE:
Dupa plebicit si adoptarea Statutului dezvoltator s-a putut trece la infaptuirea principalelor reforme.
Deosebit de importante prin continutul sau au fost legile cu privire la organizarea judecatoreasca, cum a fost Legea pentru infiintarea Curtii de Casatie si Justitie, din 24 ianuarie 1861. Potrivit ei se infiinteaza o singura Curte de Casatie si Justitie pentru intregul Stat al Romaniei. Curtea se compunea din 3 presedinti si 22 de consilieri, fiind impartita in 3 sectiuni, avand competenta de a judeca toate recursurile in materie civila si penala, precum si cererile indreptate impotriva deciziilor prefectilor, primarilor si altor autoritati publice prin care s-ar viola un drept patrimonial sau s-ar refuza rezolvarea unei cereri privitoare la un asemenea drept.
O alta lege la fel de importanta este Legea aprobata la 6 decembrie 1864 pentru constituirea corpului de avocati. Potrivit ei, puteau exercita profesia de avocat cetatenii romani sau naturalizati romani care posedau o diploma de studiul dreptului de la o facultate romana sau straina. Toti cei care intruneau conditiile legii erau trecuti intr-un tablou al avocatilor judetului de catre Consiliul de disciplina , format in fiecare capitala de judet unde functionau mai mult de 10 avocati.
Cele mai importante momente legislative ale acestei perioade au fost: Codul civil,Codul penal, Codul de procedura civila si Codul de procedura penala, elaborate din dispozitia domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Aceasta opera legislativa a dus la crearea unui sistem judiciar modern, constituindu-se in linii generale sistemul de drept burghez si cadrul juridic necesar pentru elaborarea celor mai moderne legislatii in materie .
CODUL CIVIL:
Intrucat normele de drept civil existente erau in multe privinte depasite sub aspectul continutului, iar sub aspect formal erau lipsite de unitate, dispersate, Alexandru Ioan Cuza a cerut Comisiei de la Focsani sa alcatuiasca un nou cod.
In procesul elaborarii Codului civil roman, legiuitorii au folosit pe langa izvoare romanesti, proiectul Codului civil italian Pissanelli si Codul civil francez (Napoleon) din anul 1804 . Codul civil a fost adoptat in 1864 si a intrat in vigoare la 1 decembrie 1865, fiind format dintr-un preambul, trei carti si dispozitii finale.
Preambulul era format din 5 articole care se refereau la lege in general si la aplicarea ei in timp si spatiu . Cartea I reglementeaza conditia juridica a persoanelor prin prisma principiului egalitatii tuturor in fata legii; Cartea a II-a se referea la bunuri ocupandu-se de clasificarea acestora, iar Cartea a III-a se referea la modul de dobandire si transmitere a proprietatii.
Prin urmare, Codul civil din 1865, ce sustinea ideile de egalitate si libertate proclamate de Revolutia franceza din 1789, pastrand din trecut numai ceea ce nu era in contradictie cu acestea, a devenit izvorul juridic formal al dreptului civil al Romaniei Mici . Acest cod continua sa isi pastreze forta juridica si astazi in ciuda unor substantiale modificari si completari.
In ce priveste dreptul civil aplicat in Transilvania, Codul civil austriac din 1811 a fost izvorul principal in regiunile din centrul si estul provinciei. Acest cod s-a inspirat din dreptul roman , din dreptul cutumiar si din diferite coduri srraine (inclusiv din Codul civil francez din 1804).El a fost introdus in Ungaria si in Transilvania in 1853 . In vestul Transilvaniei a dominat , pana in 1867, dreptul civil ungar, care avea ca izvor principal cutuma. Dupa 1867 si pana in 1917, au fost elaborate o serie de legi, decrete regale si ordonante ministeriale ce au modificat si completat Codul civil austriac si care s-au aplicat si asupra intregului teritoriu al Transilvaniei.
Codul civil din 1864, in cadrul statutului juridic al persoanelor a avut la baza proclamarea tuturor oamenilor ca persoane egale si libere. Cu tot aspectul pozitiv, proclamarea egalitatii si libertatii oamenilor a avut si in vechea Romanie un caracter restrans, dobandirea acestoe atribute luand aspectul unui proces. In Transilvania, la considerentele de mai sus se adauga faptul ca populatia romanaa fost, in plus, nedreptatita prin prevederile unor legi ca: Legea nationalitatilor, legislatia scolara, legislatia electorala, Legea presei s.a.
Legiuitorul din vechea Romanie a fost serios preocupat de problema capacitatii juridice a persoanei fizice (cu imoprtante referiri si la persoanele juridice), iar juristii din acea vreme au subliniat adesea faptul ca societatea moderna, pentru prima data in istorie, a recunoscut tuturor oamenilor capacitatea de a avea drepturi si posibilitatea de a-si asuma obligatii. Capacitatea juridica a persoanei nu se reduce insa numai la capacitatea civila, ci este vorba de o intraga gama de libertati, de drepturi si de obligatii. Prin constitutie s-au proclamat mai multe libertati decat drepturi, chiar si acolo unde s-ar fi impus precizarea acestora. Cu toate ca in articolul 16 s-a inscris ca ,,oricare om are drepturi innascute, evident chiar din ratiunea insasi si de aceea se considera ca persoana" , Codul civil austriac (aplicat in Transilvania) au avut aceleasi trasaturi ca si legislatia din vechea Romanie.
In ce priveste familia, laicizata , casatoria era principalul mijloc de creare a raporturilor de familie si intr-o societate in care incep sa precumpaneasca considerentele de ordin material, casatoria este considerata un contract, ca si in Codul napoleonian. In ce priveste raporturile dintre soti, acestea au fost dominate si determinate de faptul ca femeia maritata era considerata incapabila (art.950 Codul civil) si de principiul puterii meritale, sotul fiind decretat ,,cap de familie" sau ,,cap al asociatiei conjugale"(art. 1224). Din punct de vedere politic, femeia - maritata sau nemaritata - nu avea nici un drept. In privinta situatiei copiilor, cele mai criticabile dispozitii au fost cele referitoare la copilul natural, art. 307 din Codul civil stabilind ca ,,cercetarea paternitatii este oprita" ; tagada paternitatii a fost admisa doar in cateva cazuri limitate.
Proprietatea a fost reglementata in sensul conceptiei de raport intre om si bun, iar dreptul de proprietate ca suma celor trei atribute: jus utendi, jus fruendi si jus abutendi.Legiuitorul a dat o atentie aparte reglementarii dreptului de dispozitie ( cartea a III-a, titlu 1-20), iar in Codul civil austriac , prin dispozitiile articolului 431, s-a statuat ca ,,pentru transmiterea proprietatii bunurilorimobile, este necesar ca actul de dispozitie sa se inregistreze in registrele publice destinate pentru acest scop" .

Fisiere in arhiva (1):

 Opera de codificare din timpul lui Alexandru Ioan Cuza - Codul civil si Codul penal.docx

Bibliografie

-  Cernea, Emil, Molcut, Emil, Istoria statului si a dreptului romanesc, Bucuresti, Universul Juridic, 2006.
-  Dariescu, Cosmin, Istoria statului si dreptului romanesc din antichitate si pana la Marea Unire, Bucuresti, Editura C.H. Beck, 2008.
-  Marcu, P. Liviu, Istoria dreptului romanesc, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1997.
-  Top, Dan, Mastacan, Olivian, Istoria statului si dreptului romanesc, Bucuresti, Editura C.H.Beck, 2009.