Numirea și admiterea membrilor Oficiului Consular

Extras din referat Cum descarc?

REZUMAT: Lucrarea isi propune o prezentare a aspectele relevante privind numirea si admiterea membrilor oficiului consular in conformitate cu realitatile contemporane, potrivit practicii internationale si in limitele admise de normele si principiile dreptului international.
Abstract: The paper aims to present the relevant aspects of the appointment and admission of members of the consular office in accordance with contemporary realities, according to international practice and within the limits allowed by the rules and principles of international law.
Cuvinte-cheie: oficiu consular, trimitator, patenta, consul, exequatar, uzanta.
PREZENTARE : 
Infiintarea, modul de organizare si functionare, structura sa interna si sistemul intern de desfasurare a activitatii sunt opera exclusiva a statului trimitator si pe care il reprezinta. Misiunea diplomatica este un organ institutional unitar, investit cu indeplinirea unor sarcini complexe de natura variata. Structura unei misiuni diplomatice este determinata de nevoile carora aceasta este chemata sa le faca fata, in exercitarea functiilor ei de reprezentare si ocrotirea intereselor statului acreditant in relatiile sale cu statul acreditar [1].
Potrivit Conventiei din 1963, prin post consular, se intelege orice consulat general, consulat, viceconsulat sau agentie consulara. Acestea sunt organe permanente ale statului, create pentru mentinerea si derularea relatiilor consulare, cu organizare si atributii proprii, carora dreptul international public si legislatia interna a statelor le confera un statut special.
Cu toate acestea, oficiul consular exista si activeaza in cadrul Jurisdictiei teritoriale a altui stat, asa incat profilul si anumite coordonate de baza, ale sale constituie rezultatul acordului de vointa a statelor care se afla in ,,raporturi de consulat". Daca statul trimitator este cel care precizeaza atributiile, trebuie sa admitem in acelasi timp ca statul de resedinta este cel care decide in ceea ce priveste admisibilitatea exercitarii acestor functii. Elementele care caracterizeaza oficiul consular sunt multiple si se pot referi la natura lui, adica la caracterul de consulat de cariera (condus de un functionar de cariera) sau de consulat onorific (condus de un functionar consular onorific). Aceasta clasificare are la baza vechea impartire care se facea intre consulii alesi (consules electi) si consulii trimisi (consules missi), distinctie pastrata si in Conventia de la Viena 1963 cap.II si III.
Structura misiunilor diplomatice este influientata, in zilele noastre si de locul ocupat de o tara in ordinea internationala, puterea economica financiara, militara si de alta natura, gradul de dezvoltare si incadrarea tarii in grupa celor post moderne sau premoderne, inclusiv statutul de supra-putere [2].
Oficiile consulare se impart in mai multe clase, in raport de rangul lor -  consulate generale, consulate, viceconsulate si agentii consulare, aceeasi clasificare exista si in practica, intre aceste categorii de consulate exista anumite raporturi: in unele cazuri, raporturi de egalitate, in alte cazuri raporturi de subordonare pe baza diferentelor de rang (in timp ce consulatele generale si consulatele sunt, de regula, oficii consulare independente, viceconsulatele si agentiile consulare sunt, de obicei, dependente, subordonate consulatelor generale sau consulatelor).
Este practic imposibil sa se elaboreze o schema ideala a colectivului unei misiuni. Cu toate acestea,
1.Ion M. Anghel. Dreptul Diplomatic, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984, p.137;
2.http://WWW.scrib.com/doc/54719667/2/Categorii de misiuni diplomatice, p.11
doua elemente apar ca esentiale in primul rand, existenta unui sef al misiunii, acreditat de statul trimitator, iar in al doilea rand, functiile incredintate misiunii in cauza sunt cele care justifica crearea de posturi in cadrul misiunii si in general structura ei [3].
Se tine cont de asemenea de interesele statului acreditat, importanta sa pentru statul acreditar. Existenta astazi a mai multor poli de putere in lume, face ca si institutiile diplomatice sa capete noi forme, noii functii in interiorul acestor poli, dar si in raporturile exterioare [4].
Organizarea interna a misiunii diplomatice este de competenta exclusiva a statelor respective. Facultatea statului acreditant de a-si organiza misiunile sale diplomatice si de a le structura conform nevoilor si cum o socoteste potrivita necesitatii, nu poate fi pusa in discutie, aceasta reprezentand un domeniu de jurisdictie exclusiv al statului acreditant [5].
Astfel in conformitate cu art.1 al Conventiei consulare de la Viena la litera a, este prevazuta clasa/rangul oficiilor consulare, respectiv consulatul general, consulatul, viceconsulatul si agentia consulara. Corespunzator acestora avem clasa/rangul functionarilor consulari: consul general, consul, viceconsul si agent consular. La un oficiu consular isi desfasoara activitatea un numar de angajati consulari - persoane care indeplinesc atributii de serviciu in sectorul administrativ: registratorii, secretarii, stenografii si dactilografii, arhivistii, casierii, functionarii administrativi; personal tehnic si gospodaresc: portarii, soferii, instalatorii etc; precum si personal aflat in serviciul privat al functionarului consular: menajere, bucatarese, gradinari s.a.
Numirea sefului de post consular este de competenta statului trimitator. Desemnarea unei persoane ca sef de oficiu consular nu-i confera si dreptul de a exercita functiile consulare. Procedura de numire a consulilor comporta distinctii, dupa cum acestia sunt sefi de oficiu consulari sau fac parte din categoria membrilor personalului consular.

Fisiere in arhiva (1):

 Numirea si admiterea membrilor Oficiului Consular.doc

Bibliografie

Anghel I. Drept diplomatic si consular, Ed. Lumina Lex, Bucuresti 1996;
Anghel I. Dreptul Diplomatic, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984;
Burian A. Drept diplomatic si consular, Ed. ARC, Chisinau, 2001
Conventia consulara de la Viena din 24.04.1963;
Maftei J. Drept diplomatic si consular;
Regulament Consular din 16 septembrie 1999