Notiunea, Sarcinile și Sistemul Criminalisticii

Notiunea, obiectul criminalisticii.

Termenul de criminalistica este cunoscut înca din antichitate si semnifica stiintele juridice aplicate în justitia penala. Pentru a fi numita ca stiinta aparte a fost utilizat prima data de catre renumitul savant austriac Hans Gros (1883), care în manualul „judecatorului de instructie” a declarat criminalistica drept o stiinta de sine statatoare, destinata aplicarii realizarilor stiintelor naturale si tehnice în activitatea de urmarire penala. Asa deci a aparut denumirea de criminalistica la fel a u aparut si primele idei privind acest capitol adica privind stiinta data.

Deci ca sa ne referim în parte la stiinta data noi vom privi punctele de vedere a altor mari specialisti în domeniul criminalisticii care au pus bazele acestei disciplinii. Din punct de vedere referitoare la definirea stiintei în cauza ale mai multor autori criminalisti exprimate în literatura de specialitate sunt în esenta similare.

Dupa Vasiliev coautorul si redactorul multiplelor lucrari didactice, criminalistica reprezinta stiinta despre organizarea si planificarea procesului de cercetare a infractiunilor, administrarea probelor în conformitate cu legislatia procesual penala în vigoare, având ca scop descoperirea si prevenirea infractiunilor prin aplicare pe scara larga a mijloacelor si metodelor stiintifice.

În opinia profesorului Stancu criminalistica este o stiinta judiciara cu caracter autonom si unitar care însumeaza în ansamblul de cunostinte metodele si mijloacele tehnice si procedeile tactice destinate descoperirii, cercetarii infractiunilor, identificarii persoanelor implicate în savârsirea lor si prevenirea faptelor antisociale.

La momentul actual în literatura criminalisticii se discuta asupra tezei potrivit careia obiectul disciplinii date cuprinde legitatile procesului crearii, descoperirii si examinarii probelor (urmelor materiale si ideale) ale infractiunii.

Cunoasterea legaturilor specifice ale procesului crearii si administrarii probelor al urmelor materiale ale infractiunii, cât si a celor la nivelul „reprezentarilor memoriale” îi revine criminalisticii si deci constituie elementul de baza al obiectului acesteia.