Norma juridica

Extras din referat Cum descarc?

Cuvintul "norma" in traducere din limba greaca presupune o regula, un mo del. In termenii cei mai generali, norma juri di ca este o "regula sociala obligatorie". Scopul pe care norma il urmareste este de a permite viata in societate. Din moment ce oamenii traiesc in comunitate, ei au nevoie de reguli de conduita pentru a trai in armonie si echilibru. Norma juridica trebuie definita ca o regula de com portare (conduita), generala si impersonala, tipica, strict determinata si obl i ga torie, stabilita cu scopul de a apara, a consolida, a dezvolta si a promova raportul si rinduiala sociala favorabila si convenabila majoritatii (evident, este vorba de etapa contemporana la care dorim sa edificam un stat demo cra tic si de drept) si, totodata, de a realiza acea finalitate pe care o urmareste si o serveste norma juridica si care, la nevoie, este asigurata prin forta de con stringere a statului.
Normei juridice ii sint absolut inerente urmatoarele trasaturi caracteristice, fara de care ea nu poate fi conceputa: caracterul statal, caracterul coercitiv, gene ra li tatea si obligativitatea. Sigur, se pot desprinde si alte trasaturi ce pot fi inre gimentate in cele de mai sus, ca, de exemplu, caracterul prescriptiv sau pro spec tiv al normei de drept. Sau, trasaturi care ar trebui sa caracterizeze norma, dar care, din pacate, s-ar putea sa lipseasca, cum sint claritatea si precizia.
Caracterul statal al normelor juridice rezulta, in primul rind, din faptul ca ele sint elaborate de catre stat, in special, prin procesul de legiferare.
Legile, regulile elaborate de stat, care guverneaza activitatea umana in societate, sint impuse, la nevoie, prin constringere sociala, altfel spus - prin forta publica. dreptul, in ansamblul sau, se realizeaza in chip liber. Aceasta este regula. Constringerea ramine o exceptie.
Norma juridica nu reglemen teaza situatii concrete. Ea creeaza tipare, in care intra un numar nelimitat de cazuri concrete, repetabile in timp si spatiu
Caracterul obligatoriu. Se traduce simplu in ideea ca regula de drept trebuie respectata. Elaborata in vederea unui scop determinat: organizarea comu nitatii, functionarea sau directionarea ei etc., incalcarea ei ar contraveni finali-ta tii sale. Caracterul obligatoriu se asigura, daca este cazul, prin constringerea statala. Natura obligatorie a normei de drept asigura finalitatea ei.
Norma juridica prescrie o conduita tipica. Conduita tipica se refera la toate relatiile in care ea ar apare. Daca norma juridica o defineste a fi o conduita licita, ea va fi considerata ca atare in toate relatiile in care s-ar concretiza. Iar daca norma defineste tipul respectiv de conduita drept ilicita, ea va fi considerata si tratata ca atre de catre organele de stat abilitate.
Norma juridica are un caracter prescriptiv, ea stabileste ,,ceea ce trebuie sa fie si nu ceea ce este".
Norma juridica are un caracter volitiv, ea intruchipeaza si oficializeaza vointa sociala iar intr-un stat democratic vointa generala majoritara.
Analizind particularitatile normei juridice, pornim de la ideea divizarii lor in doua grupe: 
1) particularitati generale,
2) particularitati speciale.
Particularitatile generale sint caracteristice tuturor categoriilor de norme sociale, inclusiv celor juridice. Particularitatile speciale sint caracteristice doar normelor juridice. Aici mentionam ca normele juridice poarta un caracter general, tipic si impersonal, strict determinat si obligatoriu, sint stabilite sau sanctionate de catre stat si garantate, la nevoie, de forta de constringere a statului, exprima vointa deti na torilor puterii de stat si reglementeaza doar cele mai importante relatii sociale. Anume prin aceste particularitati normele juridice se deosebesc de celelalte categorii de norme social.
Structura normei juridice.
La orice norma juridica se distinge o constructie externa data de modul de exprimare in cadrul actului normativ ori al altui izvor de drept, numita si structura tehnico-legis lativa a normei, si o structura interna, logico-juridica, care alcatuieste substanta normei juridice, elementele care compun norma si legatura reciproca dintre ele.
Structura normei juridice reprezinta in sine structura ei interna, forma ei interna, modul de legatura si ordinea aranjarii elementelor sale compo nente.
Referitor la structura interna, logico-juridica, dominanta este conceptia traditionala conform careia norma juridica este compusa din trei elemente: dispozitie, ipoteza si sanctiune.
A. Dispozitia. Partea cea mai importanta a normei juridice, insasi inima normei, care nu poate lipsi din structura acesteia, este dispozitia. Ea reprezinta acel element al normei juridice care prevede conduita ce trebuie urmata in prezenta ipotezei date sau, mai precis, care sint drepturile si obligatiile cores pun zatoare ale subiectilor vizati de norma juridica. Dispozitia poate ordona o anumita conduita, adica contine obligatia de a savirsi anumite actiuni.
Dispozitia normei juridice poate ordona o anumita conduita umana, adica poate obliga subiectul la o anumita actiune sau, din contra, poate inter zice o anumita conduita umana, adica poate obliga subiectul la o inactiune.
O alta varianta a dispozitiilor permisive o constituie dispozitiile supletive. Acestea lasa la latitudinea subiectilor interesati conduita de urmat, dar in lipsa optiunii acestora dispozitia normei le suplineste vointa.
B. Ipoteza. Partea normei juridice care descrie, contureaza imprejurarile in care se aplica dispozitia ei o reprezinta ipoteza
In unele cazuri legiuitorul descrie in mod precis imprejurarile in care se aplica norma. Aceste ipoteze se numesc ipoteze strict determinate. In alte cazuri, ipoteza numai enunta faptul fara a-l descrie. In acest caz este vorba de o ipoteza relativ determinata sau subinteleasa. O alta clasificare a ipotezelor este cea in simple si complexe. O ipoteza este simpla cind se are in vedere o singura imprejurare in care se aplica dispozitia si este complexa atunci cind se are in vedere o multitudine de imprejurari in care toate sau fiecare in parte pot sa determine aplicarea dispozitiei.
C. Sanctiunea. sanctiunea este partea sau ele mentul normei juridice care prevede survenirea consecintelor in rezultatul respectarii sau nerespectarii prevederilor dispozitiei si ipotezei.
Sanctiunile se clasifica dupa natura lor juridica si dupa gradul lor de determinare.
Dupa natura lor juridica, determinata de regula incalcata, sanctiunile se impart in constitutionale, administrative, penale, fiscale, civile etc. Fiecare ra mura de drept contine sanctiuni specifice. 
Dupa gradul de determinare, sanctiunile se impart dupa cum urmeaza: abso lut determinate, relativ determinate, alternative si cumulative.
Sanctiunile determinate sint formulate precis si nu pot fi micsorate sau ma rite. Ele se aplica intocmai, in masura exacta prevazuta de lege. Sanctiuni relativ determinate sint acelea care se stabilesc intre o limita in fe rioara si una superioara. Sanctiuni alternative sint sanctiunile lasate la optiunea organului compe tent, acesta avind dreptul sa aplice una sau alta. Sanctiunile sint cumulative in cazul in care regula de drept stabileste pentru unul si acelasi fapt juridic mai multe sanctiuni obligatorii.


Fisiere in arhiva (1):

  • Norma juridica.docx

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* Prețul este fără TVA.

Hopa sus!