Moțiuni Simple și de Cenzură

În România, Parlamentul are vechi traditii. Îl regasim înca în epoca medievala sub forma sfatului boieresc de tip feudal. Parlamentul era o reprezentare extrem de limitata si doar a unei anumite parti a unei clase, a marii boierimi.

“Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român si unica autoritate legiuitoare a tarii”, conform art. 61, alin. 1 din Constitutia României. Parlamentul României adopta legi, motiuni si hotarâri.

Controlul parlamentar se exercita asupra întregii activitati a institutiilor statului si se realizeaza prin cai si mijloace adecvate.

Pentru exercitarea si, eventual, finalizarea controlului parlamentar, Constitutia indica diverse proceduri, majoritatea lor putându-se finaliza prin sanctiuni constitutionale.

Controlul parlamentar se exercita prin informarea deputatilor si senatorilor, prin întrebarile si interpelarile pe care deputatii si senatorii le pot adresa membrilor Guvernului, prin anchete parlamentare, prin activitatea Avocatului Poporului, prin posibilitatea introducerii motiunilor simple si de cenzura., etc.

Dintre toate aceste instrumente motiunea de cenzura este singura care are ca obiectiv înlocuirea guvernului a carei activitate si politica este considerata nesatisfacatoare, în neconformitate cu programul de guvernare asumat si cu interesele generale ale societatii.

“Fiecare deputat poate adresa întrebari Guvernului, ministrilor sau altor conducatori ai organelor administratiei publice. Întrebarea consta într-o simpla cerere de a raspunde daca un fapt este adevarat, daca o informatie este exacta, daca Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice înteleg sa comunice Camerei informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor sau de comisiile permanente ori daca Guvernul are intentia de a lua o hotarâre într-o problema determinata.”, dupa cum se arata în Art. 154 din regulamentul Camerei Deputatilor.

“Interpelarile se fac în scris, aratându-se obiectul acestora, fara nici o dezvoltare. Interpelarea consta într-o cerere adresata Guvernului de un grup parlamentar, de unul sau mai multi deputati, prin care se solicita explicatii asupra politicii Guvernului în probleme importante ale activitatii sale interne sau externe. Guvernul si fiecare dintre membrii sai sunt obligati sa raspunda la interpelari în cel mult doua saptamâni. Pentru motive temeinice Camera poate acorda un nou termen.“ conform Art. 162 din regulamentul Camerei Deputatilor.

Potrivit art. 112 din Constitutie, Guvernul si fiecare dintre membrii sai sunt obligati sa raspunda la interpelarile si întrebarile formulate de deputati sau senatori, iar Camerele pot adopta „o motiune prin care sa-si exprime pozitia cu privire la problema ce a facut obiectul interpelarii”.

Exista anumite proceduri care reglementeaza raspunsul la întrebari si interpelari, astfel raspunsul la întrebare poate fi oral sau scris. Ministrii nu raspund la întrebari, daca cel care a formulat-o nu se afla în sala de sedinte. Însa raspunsul la interpelare este obligatoriu din partea executivului sau reprezentantului acestuia. Guvernul si fiecare dintre membrii sai sunt obligati sa raspunda la interpelarile formulate de senatori sau deputati.

Camera Deputatilor sau Senatul poate adopta o motiune simpla prin care sa-si exprime pozitia cu privire la o problema de politica interna sau externa ori, dupa caz, cu privire la o problema care a facut obiectul unei interpelari. Motiunile trebuie sa fie motivate si se depun la presedintele Camerei în cursul sedintelor publice. Dupa primirea motiunii presedintele Camerei o comunica de îndata Guvernului si o aduce la cunostinta Camerei, dupa care dispune afisarea ei la sediul Camerei Deputatilor.

Presedintele Camerei stabileste data dezbaterii motiunii, care nu poate depasi 6 zile de la înregistrarea acesteia, înstiintând Guvernul în acest sens.

Motiunea de cenzura este procedura prin care Camera Deputatilor si Senatul, în sedinta comuna, pune în discutie raspunderea politica a Guvernului. Efectul admiterii motiunii de cenzura îl constituie încetarea fortata a mandatului Guvernului.

Introducerea si sustinerea unei motiuni de cenzura sunt supuse procedurilor parlamentare stabilite de Constitutie si de Regulamentele sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului. Procedura controlului parlamentar prin motiunea de cenzura trebuie sa urmeze obligatoriu câtiva pasi. Motiunea de cenzura poate fi initiata de cel putin ¼ din numarul total al deputatilor si senatorilor. Aceasta se depune la Presedintele Camerei în care s-a formulat. La data depunerii, motiunea de cenzura se comunica Guvernului si urmeaza sa fie dezbatuta în sedinta comuna a celor doua Camere. Pentru adoptarea motiunii de cenzura este necesara o majoritate absoluta, respectiv jumatate plus unul din numarul deputatilor si senatorilor. Daca motiunea de cenzura a fost respinsa, deputatii si senatorii care au semnat-o nu mai pot initia o noua motiune de cenzura în aceeasi sesiune parlamentara, cu exceptia cazului în care Guvernul îsi angajeaza raspunderea.