Monarhomafii și monarhofilii

Monarhomahii s-au incadrat intr-o pleiada de oameni de cultura, inclusivi filozofi, din a doua jumatate a secolului al XVI-lea si pana in prima jumatate a sec al XVII-lea avand o orientare protestanta luand ca punct de plecare conceptia lui Marsilio de Padova. Prin gandirea lor ei au dorit sa stabileasca limitele puterii suveranului, sa analizeze consecintele depasirii acestor limite, combatand abuzurile regilor, tirania si dezvaluind cai justificate logic, rational impotriva acestora. Majoritatea vor valorifica ideea contractului social in formularea solutiilor preconbizate asa cum aceasta a fost imaginata de Marsilio de Padova. Din ideile rationaliste se va dezvolta ulterior teoria contractului social, care se fondeaza pe principiul presupus irefutabil, ca orice contract social trebuie sa fie respectat. Raporturile intre puterea de stat si indivizii care se afla sub jurisdictia sa sunt considerate ca fiind fondate pe un contract social, pe care nici una din parti nu l-ar putea modifica, fara consimtamantul celeilalte parti.

Unul dintre deschizatorii de drum al curentului monarhomahic a fost francezul calvinist Francois Hotman, publicist francez, cel mai mare dintre fii lui pierr hotman, s-a nascut in 23 august 1524 la Paris, familia sa fiind de origine Silesiana. Numele sau a fost latinizat de Hotmanus insusi de catre alti Hotmannus si Hottmannus. Tatal sau un catolic zelos si consilier in parlamentul din Paris l-a dedicat dreptului, si l-a trimis la varsta de 15 ani la Universitatea din Orleans.

A obtinut doctoratul in 3 ani de zile si a devenit avocat la Paris. Arta avocaturii nu I-a fost pe plac, s-a reantors la studiul jurisprudentei si literaturii fiind desemnat in 1546 lector in drept roman. Tortura lui Anne Dubourg l-a facut sa adere la reforma. A fost unul dintre instigatorii principali in conspiratia Amboise. A fost un om de viata pura, evlavios. A facut multe lucruri pentru jurisprudenta, sec al XVI-lea avand o cunostinta critica a surselor romane si un stil latin desavarsit. care a argumentat dreptul la revolutie al poporului. Alti autori au dezvoltat teoria pactului social, admitand realitatea ca la contractul tripartit participa in mod firesc urmatoarele parti: Dumnezeu, poporul si regele. Daca regele va incalca contractul, atunci poporul va putea in mod legitim sa adopte in mod gradat atitudini de aparare care vizeaza propria sa securitate: nesupunerea, apoi rezistenta si razvratirea. O alta pozitie similara a fost cea a scotianuluii George Buchanan (1506- 1582) care a facut o ampla pledoarie contra absolutismului si a sustinut ideea ca legile sa emane din vointa poporului si ele sa fie respectate de toti inclusiv de suveran. In perioada sa si-a asumat fata de biserica Romei aceeasi atitudine care si-a mentinut-o Erasmos. Nu ia negat doctrinele, insa s-a considerat liber sa-I critice practicile. Cu toate ca asculta cu interes argumentele reformei, nu a aderat la ea pana in 1553. Prima lucrare a sa in Scotia a fost poemul ...