Modurile de sesizare a organelor de urmărire penală

Conceptul si clasificarea modurilor de sesizare a organelor de urmarire penala

Pentru combaterea infractiunilor savarsite, organele de urmarire penala trebuie sa fie informate cu privire la infractiunile comise si cu privire la autorul acestora. Pentru ca aceasta activitate de cunoastere a fenomenului infractional sa se desfasoare cat mai eficient, organele de urmarire penala, precum si politistii din formatiunile operative si cadrele din serviciile de informatii trebuie sa aiba sprijinul cetatenilor cat si a functionarilor din alte unitati in depistarea savarsirii de infractiuni.

In acest scop, legea a reglementat anumite moduri de sesizare a organelor de urmarire penala tocmai pentru a acoperi posibilitatile previzibile de cunoastere a criminalitatii reale.

Grigore Theodoru precizeaza in lucrarea “Tratat de drept procesual penal” ca: “modul de sesizare a organelor de urmarire penala este, in primul rand, un mijloc prin care organul de urmarire penala ia cunostiinta despre savarsirea unei infractiuni. Dar modul de sesizare nu este numai un mijloc de informare, ci are efectul juridic de a obliga organul de urmarire penala sa se pronunte cu privire la inceperea sau neinceperea urmaririi penale pentru infractiunea cu care a fost sesizat.”

Ioan Neagu, in “Drept procesual penal. Tratat”, da aceeasi semnificatie notiunii de sesizare astfel: “Mijlocul prin intermediul caruia este informat organul judiciar despre savarsirea unei infractiuni poarta denumirea de act de sesizare”.

Mai mult, Nicu Jidovu in “Tratat de drept procesual penal”, mai adauga ca: “Acesta constituie punctul de plecare al urmaririi penale continand atat elementul de informare, cat si temeiul legal de declansare a activitatii procedurale.”

Ca o concluzie, putem spune ca prin mod de sesizare a organului de urmarire penala se intelege mijlocul prin care acesta ia la cunostinta, in conditiile legii, despre savarsirea unei infractiuni, determinand obligatia acestuia de a se pronunta cu privire la inceperea urmaririi penale referitoare la acea infractiune.

Codul de procedura penala reglemanteaza mai multe moduri de sesizare a organelor de urmarire penala: plangerea, denuntul, sesizarea din oficiu, plangerea prealabila, sesizarea sau autorizarea organului prevazut de lege, exprimarea dorintei guvernului strain , sesizarile facute de persoane cu functii de conducere sau de control si de ceilalti functionari .

In literatura de specialitate aceste moduri de sesizare a organelor de urmarire penala se clasifica dupa mai multe criterii.

Astfel, cea mai ampla clasificare este data de Ioan Neagu, care foloseste un numar de trei criterii pentru a clasifica aceste moduri de sesizare si anume:

1. in raport cu sursa de informare exista:

a. moduri de sesizare externa (plangerea, denuntul);

b. moduri de sesizare interna (sesizarea din oficiu);

2. dupa organul de urmarire sesizat intalnim:

a. moduri de sesizare primara – cand incunostirea despre savarsirea unei infractiuni a ajuns pentru prima data in fata unui organ de urmarire penala (plangerea, denuntul, sesizarea din oficiu);

b. moduri de sesizare complementara – in situatia in care cauza a trecut anterior pe la un alt organ de urmarire penala (in cazul in care un organ de urmarire penala isi declina competenta in favoarea altui organ);

3. fata de efectele pe care le produce:

a. moduri de sesizare generala (plangerea, denuntul, sesizarea din oficiu), care produc efecte de a incunostinta organul de urmarire penala, nefiind indispensabile pentru inceperea urmaririi penale deoarece pot fi inlocuite;

b. moduri de sesizare speciala (plangerea prealabila, sesizarea si autorizarea organului competent, manifestarea dorintei guvernului strain), care incunostinteaza organul de urmarire penala, dar, spre deosebire de cele generale, sunt indispensabile pentru inceperea urmaririi penale, neputand fi inlocuite.

Grigore Theodoru aduce in plus fata de aceasta clasificare referiri la modurile de sesizare externe si interne, si la cele generale si speciale precizand: “aceasta clasificatie are consecinte practice in ceea ce priveste inceperea urmaririi penale, deoarece in caz de sesizare externa inceperea urmaririi penale se dispune printr-o rezolutie pusa pe actul primit in care este consemnata fapta penala, in timp ce in caz de sesizare interna, din oficiu, trebuie sa fie intocmit un proces-verbal in care se consemneaza datele culese cu privire la savarsirea unei infractiuni. In timp ce modurile generale de sesizare pot fi folosite, in principiu, de persoane ce nu au calitati anume si pentru orice infractiune, modurile de sesizare speciale nu pot fi folosite decat de persoane ce au o anumita calitate si numai pentru anumite infractiuni.”

In ceea ce urmeaza voi trata modurile generale de urmarire penala: plangerea, denuntul si sesizarea din oficiu.