Mjloacele financiare ale organizațiilor internaționale

I. Introducere

Odată cu amplificarea relațiilor dintre state, alături de efectele benefice, a crescut și riscul apariției unor divergente economice si politice, conflicte de interese între state. Pentru evitarea acestora si asigurarea unor relații de colaborare avantajoasa între state a fost nevoie de stabilirea unor 'reguli de conduita' a statelor în relațiile lor externe, care sa fie adoptate prin consens si recunoscute, pe un plan cît mai larg, ca avînd caracter echitabil. Asemenea reguli au fost adoptate si promovate de guverne, unilateral sau prin acorduri semnate intre ele, dar, mai ales, prin intermediul unor organizații internaționale, chemate, totodată, sa vegheze asupra modului de aplicare a convențiilor încheiate.

Ele constituie, practic, cadrul organizatoric de desfășurare a colaborării internaționale dintre state, persoane juridice si fizice, pe baza acordului liber de voință al participanților, in vederea realizării obiectivelor convenite. Asemenea organizații au fost create, îndeosebi, in a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în prezent, numărul lor depășind cifra de 3.500.

Pentru desfășurarea activității lor, organizațiile internaționale au nevoie de fonduri. Aspectele financiare ale organizațiilor internaționale care privesc bugetul, metode de stabilire a acestuia, contribuția membrilor , reprezintă elemente importante ale activității unei organizații. Sursele de finanțare cuprind contribuțiile obligatorii ale statelor membre, contribuții voluntare, donații și venituri provenite din activitățile organizației. Veniturile organizației sunt folosite pentru susținerea cheltuielilor administrative și operaționale necesare funcționării acesteia.

De regula, prin actele lor constitutive, unele organizații sunt abilitate sa-si creeze anumite organe subsidiare specializate (comitete, comisii etc.) care sa le sporească operaționalitatea si sa faciliteze atingerea obiectivelor propuse. Funcționarea tuturor acestor organe implica o serie de cheltuieli si presupune mobilizarea unor importante fonduri la dispoziția acestor organizații.

II.Noțiunea de buget

Organizațiile internaționale ,pentru a-și desfășura activitatea, efectuează cheltuieli, acoperite, în mare parte, prin contribuțiile statelor membre.

Bugetul este actul juridic intern, cu forță obligatorie, prin care organizațiile internaționale își estimează veniturile și cheltuielile, pe o perioadă determinată de timp. Bugetul este temeiul juridic al colectării fondurilor și al efectuării cheltuielilor. Actele constitutive ale organizațiilor internaționale pot cuprinde reglementări cu privire la:

- structura bugetului

- procedura de aprobare

- execuția bugetară

- controlul execuției bugetare

În cazul în care acestea nu se prevăd expres în actele de constituire, organizațiile adoptă regulamente care detaliază aspectele bugetare menționate.

Majoritatea organizațiilor internaționale au bugete anuale. Există însă, și organizații în care bugetele se stabilesc pentru o perioadă mai lungă de timp, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite, unde bugetul se adoptă pentru o perioadă de doi ani.

Activitatea bugetara prezintă numeroase similitudini cu cea a statelor, dar si anumite particularități, îndeosebi în ceea ce privește aplicarea principiilor bugetare. Totodată, apar deosebiri si între bugetele diferitelor organizații. Se alcătuiește un proiect de buget care este aprobat în adunarea plenară a organizației.

În cadrul Organizației Națiunilor Unite ,activitatea desfășurată de organele sale își găsește reflectarea financiară în bugetul Organizației. Procedura de întocmire și control a acestuia este cuprinsa in Regulamentul Financiar al Organizației. Elaborarea proiectului de buget al ONU cade în sarcina Secretariatului Organizației, care îl prezintă Secretarului General. După ce este însușit de către acesta, proiectul de buget este examinat de Comitetul pentru program si coordonare și de către Comitetul consultativ pentru probleme administrative si bugetare, acesta din urma pronunțîndu-se asupra aspectelor financiare, asupra politicii bugetare și administrative, după care proiectul de buget este înaintat Adunării Generale, la deschiderea sesiunii. Înainte de a fi dezbătut și aprobat în plenul Adunării, proiectul este analizat și discutat în cadrul Comisiei a 5-a pentru Probleme Administrative si Bugetare, votul acesteia avînd valoarea unei recomandări pentru Adunarea Generala, care după audierea raportului acestei comisii, este abilitata sa aprobe bugetul.

În cazul Uniunii Europene, elaborarea bugetară este stabilită de art. 272 al Tratatului CE, ce stipulează procedura și termenele ce trebuie respectate de Consiliu și de Parlament pentru adoptarea bugetului anual al U.E. Etapele procedurii bugetare sunt următoarele:

- fiecare instituție a Uniunii Europene întocmește pana la 1 iulie al fiecărui an estimări ale veniturilor si cheltuielilor proprii, pe care le trimite Comisiei;

- pe baza acestor documente Comisia realizează un anteproiect de buget, care trebuie înaintat Consiliului cel tîrziu la data de 1 septembrie a anului care precede execuția bugetară. Comisia atașează acestui anteproiect de buget un aviz care poate conține estimări diferite;

- consiliul stabilește proiectul de buget, cu majoritate calificata de voturi și îl trimite Parlamentului European pîna la data de 5 octombrie a anului care precede execuția bugetara;

- Parlamentul poate să amendeze proiectul de buget și să propună Consiliului, cu majoritate absolută de voturi, modificări ale proiectului în privința cheltuielilor care rezultă în mod obligatoriu din tratat sau din acte adoptate în virtutea acestuia. Daca în termen de 45 de zile de la comunicarea proiectului de buget de către Consiliul Parlamentului European, acesta și-a dat aprobarea sau nu a amendat proiectul de buget și nici nu a propus vreo modificare a acestuia, atunci bugetul este adoptat definitiv. Dacă în acest termen, de 45 de zile, Parlamentul a amendat proiectul de buget sau a propus modificări, proiectul amendat sau însoțit de propuneri este trimis Consiliului;

- în urma deliberării cu Comisia și, după caz, cu celelalte instituții interesate, Consiliul hotărăște asupra amendamentelor și propunerilor de modificare propuse de Parlament. Daca în termen de 15 zile de la transmiterea proiectului de buget Consiliul nu a modificat nici un amendament și a acceptat propunerile de modificare, bugetul se considera adoptat definitiv. Consiliul informează Parlamentul European că amendamentele și propunerile au fost acceptate în totalitate. Dacă în termenul de 15 zile Consiliul a modificat unul sau mai multe amendamente adoptate de Parlament sau propunerile de modificare au fost respinse sau modificate, proiectul de buget astfel modificat este retrimis către Parlamentul European;

- în termen de 15 zile de la comunicarea proiectului de buget, Parlamentul European poate să amendeze sau să respingă propunerile Consiliului și să adopte bugetul cu votul majorității membrilor care îl compun si cu trei cincimi din voturile exprimate. Dacă în acest termen, de 15 zile, Parlamentul nu hotărăște asupra amendamentelor și propunerilor Consiliului, bugetul este definitiv adoptat;

- în urma efectuării acestei proceduri, Președintele Parlamentului European va constata că bugetul este adoptat definitiv;

- Parlamentul European poate respinge proiectul de buget, pentru motive importante;

- dacă pînă la începutul unui exercițiu financiar bugetul nu a fost votat, cheltuielile pot fi efectuate lunar, pe fiecare capitol sau pe alta diviziune bugetară.

Bugetul este planul financiar al organizației pentru o perioadă determinată de timp, plan care are două părți: resurse/venituri și cheltuieli.