Minoritatea făptuitorului - Cauză de neimputabilitate

Cuprins referat Cum descarc?

I. Consideratii generale privind raspunderea penala a minorilor - 3 -
II. Limitele raspunderii penale a minorilor - 5 -
III. Regimul masurilor educative neprivative de libertate - 6 -
3.1 Stagiul de formare civica - 6 -
3.2 Supravegherea - 6 -
3.3 Consemnarea la sfarsit de saptamana - 7 -
3.4 Asistarea zilnica - 7 -
IV. Regimul masurilor educative private - 8 -
4.1 Internarea intr-un centru educativ - 8 -
4.2 Internarea intr-un centru de detentie - 9 -
V. Tratamentul sanctionator al pluralitatii de infractiuni in cazul minorului - 10 -
VI. Alte particularitati ale regimului sanctionator al minorilor - 10 -
VII. Concluzii - 11 -
Bibliografie: - 11 -

Extras din referat Cum descarc?

I. Consideratii generale privind raspunderea penala a minorilor
Pe parcursul existentei sale, persoana fizica nu urmeaza o traiectorie caracterizata prin predictibilitate, ci urmeaza o linie de dezvoltare initial ascendenta, ulterior descendenta si parcurge etape distincte cu particularitati biopshihofizice proprii. Copilaria, adolescenta, maturitatea si batranetea sunt etape ale vietii care se caracterizeaza prin evidente transformari fizice si psihice ale personalitatii fiecarui om. 
Modul de organizare a societatii, raporturile dintre membrii acesteia, cadrul familial, saracia, inegalitatea sociala, ereditatea reprezinta factori care la un moment dat ne influenteaza conduita. Cei mai afectati de schimbarile sociale sunt copiii si adolescentii, care nu au posibilitatea de a intelege aceste schimbari, carentele din societate reflectandu-se indiscutabil asupra comportamentului minorului, avand consecinte negative asupra personalitatii in formare a copilului sau a adolescentului.
Desi nu atinge nivelul si formele grave ale acestui fenomen din alte state piloni ai societatii internationale, delicventa juvenila se manifesta si in tara noastra, constituind un motiv de ingrijorare pentru intreaga noastra societate. In Romania, exista copii si adolescenti care participa destul de activ la savarsirea unor fapte penale. Din numarul total de invinuiri aduse copiilor, furtul reprezinta aproape 80%, talharia 12%, vatamarea corporala 3,59%, iar prostitutia 0,6%, potrivit unui studiu realizat de Institutul de Sociologie in martie 2010. Datele prezentate in studiu sunt confirmate si de informatiile Administratiei Nationale a Penitenciarilor, care identifica furtul, talharia, omorul, si violul drept principalele infractiuni savarsite de minorii care ispasesc pedepse privatoare de libertate. Potrivit studiului "Copiii nostri, copiii de langa noi", realizat in martie 2010, infractionalitatea juvenila este din nou in crestere incepand cu 2004. Doar in anul 2004 a fost inregistrata o crestere a delicventei juvenile cu 7,6% fata de anul precedent si a ajuns la 8,2% in anul 2005, asa cum arata datele Institutului National de Statistica. Infractiunile comise de catre minori au crescut ca incidenta si au cunoscut o diversificare din punct de vedere al formei, aparand astfel noi tipuri de infractiuni, precum cele de natura electronica.
Legislatia actuala din Romania acorda o atentie deosebita protectiei minorului, asigurand o reglementare mai ales in domeniul ocrotirii parintesti si al adoptiei. Interesul minorului este avut in vedere de dispozitiile Legii nr.272/2004 (actualizata la data de 21 mai 2015) privind protectia si promovarea drepturilor copilului. O alta reglementare care are in vedere interesul minorului in materia adoptiei este Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adoptiei. 
Prin Legea nr.18/1990, Romania a ratificat Conventia Natiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, care a dobandit astfel forta juridica in dreptul intern si Legea nr.203/2000 pentru ratificarea Conventiei Organizatiei Internationale a Muncii nr.182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor si actiunea imediata in vederea eliminarii lor, ambele legi reprezentand etape ale procesului de ocrotire a minorilor.
II. Limitele raspunderii penale a minorilor
Majoritatea legislatiilor penale, luand in considerare caracterul progresiv al dezvoltarii psihice a minorilor, a divizat minoritatea in trei perioade, fiecare corespunzand unui anumit stadiu de dezvoltare biopsihofizica: perioada neresponsabilitatii absolute si neconditionate, perioada responsabilitatii indoelnice sau relative, in care existenta raspunderii penale este conditionata de constatarea discernamantului si perioada responsabilitatii certe dar atenuate . 
In acest sens, art.113 din Noul Cod penal, imparte minorii, din punct de vedere al raspunderii penale, in doua categorii, si anume: minorii care nu raspund penal si minorii care raspund penal. 
In primul rand, din aceasta categorie fac parte, potrivit art.113 alin.1 din Noul Cod Penal, minorii care nu implinit varsta de 14 ani in favoarea acestora retinandu-se o prezumtie legala absoluta de incapacitate penala care nu poate fi inlaturata prin niciun fel de proba.
In al doilea rand, din aceasta categorie fac parte, potrivit art.113 alin.2 din Noul Cod penal, minorii care au varsta intre 14-16 ani numai daca se dovedeste ca nu au savarsit fapta cu discernamant. Fata de aceasta categorie de minori se retine o prezumtie legala relativa de incapacitate penala avand in vedere ca aceasta poate fi inlaturata prin probe care ar stabili ca minorul a actionat in momentul savarsirii faptei cu discernamant.
Minorilor care au savarsit fapte prevazute de legea penala si nu raspund penal, nu li se pot aplica sanctiuni penale. Totusi, fata de aceasta categorie de minori, potrivit unor dispozitii legale speciale, se pot lua anumite masuri de ocrotire. Potrivit art.113 alin.3 din Noul Cod penal, minorii care au implinit varsta de 16 ani raspund penal, existand astfel o prezumtie legala absoluta de capacitate penala potrivit careia acestor minori, daca sunt vinovati, li se pot aplica sanctiunile penale. Insa, aceasta prezumtie legala nu exclude posibilitatea ca minorii infractori, la fel ca si cei majori, sa aiba dreptul de a proba, in momentul savarsirii faptei, ca s-au aflat intr-o stare care, potrivit legii, le poate determina absolvirea de raspundere penala (de exemplu, art.28 din Noul Cod penal care se refera la iresponsabilitatea, sau art.29 care se refera la intoxicatie).
De asemenea, minorii care in momentul savarsirii faptei aveau varste cuprinse intre 14-16 ani si daca se dovedeste ca au savarsit fapta cu discernamant, vor raspunde penal (art.113 alin.2 din Noul Cod penal).
Raspunderea penala a minorului se determina in raport cu varsta acestuia la data savarsirii faptei prevazute de legea penala.

Fisiere in arhiva (1):

 Minoritatea faptuitorului - Cauza de neimputabilitate.docx

Bibliografie

1. Maria-Crina Kmen, Ruxandra Rata, Raspunderea penala a minorului, Editura Hamangiu, 2007, Bucuresti;
2. Corneliu Turianu, Raspunderea juridica pentru infractiuni savarsite de minori, Editura Continent XXI, Bucuresti, 1995;
3. Mihai Apetrei, Cleopatra Drimer, Reglementari ale noului Cod de procedura penala privind urmarirea si judecarea infractiunilor savarsite de minori, Ecologica Universitaria, Seria: Drept, An III, nr.3/2011, vol.Nr.17, Editura Pro-Universitaria;
4. George Antoniu (coord.), A. Vlasceanu, V. Teodorescu, C. Sima, I. Ristea, I. Vasiu, Al. Boroi, B.N. Bulai, C. Bulai, St. Danes, C. Duvac, K. Guiu, C. Mitrache, Cr. Mitrache, I. Molnar, "Explicatii preliminare ale noului Cod penal", vol. II, Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2011, pag. 328;
5. Ioan Pitulescu, "Criminalitatea Juvenila", Ed. National, Bucuresti, 2000, pag. 79;
6. Maria-Crina Kmen, Ruxandra Rata, "Raspunderea penala a minorului", Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2007, pag. 24;
7. Norel Neagu, "Institutii de drept penal", Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2014, pag. 304;
8. Ortansa Brezeanu, "Minorul si Legea penala", Ed. All Beck Bucuresti, 1998, pag. 14;
9. Teodor Dascal, "Minoritatea in dreptul penal roman", Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2011, pag. 7-8;
10. Vintila Dongoroz, "Explicatii teoretice ale Codului penal roman", Partea generala, vol. II, Ed. Academia Republica Socialista Romania, Bucuresti, 1970, pag. 230, 232;
11. Asociatia Romana de Stiinte Penale, Revista de drept penal studii si practica judiciara (1994-2007), editia a 2-a, revazuta si ingrijita de prof. univ. dr. George Antoniu, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2008, pag. 555;
12. Legea din 8 aprilie 1965 in Belgia, Ordonanta din 23 decembrie 1958;
13. RP, Ghid pentru specialistii in domeniul justitiei penale, Chisinau, 2004, pag. 5;
14. Codul Penal & Codul de procedura penala, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2017, pag. 52-59, Titlul V. Minoritatea;
15. Legea nr.254/2013, art135-138.