Marxismul

1. Noțiuni introductive

Karl Marx (1818-1883) s-a născut la Trier Renania germană, ca fiu al unui avocat care abandonase credința iudaică și se convertise la creștinism, din cauză că guvernul decretase ca nici un evreu nu poate să practice dreptul. Familia Marx fiind o familie cu avere, și-a permis să-și trimită fiul la Universitatea din Bonn, unde Karl a studiat dreptul și s-a integrat cu bine în activitățiile vieții studențești, frecventând bisercia, ținând discuții politice, etc. După ce comportamentul lui a născut controverse în familia sa, el s-a mutat la Universitatea din Berlin, mai pretențioasă, unde Marx a muncit mult pentru a obține doctoratul în filozofie, în anul 1841, având și speranța de a obține un post academic. Însă într-o societate conservatoare, speranțele academice ale lui Marx nu s-au împlinit. Astfel s-a îndreptat spre jurnalism, angajându-se mai întâi ca reporter, apoi editor la Ziarul Renian, în anul 1842.

În anul 1843 Marx s-a căsătorit cu prietena din copilărie (care provine din familia nobiliară a baronului von Westphallen) și s-a mutat la Paris. Aici a editat Anuarul Germano-francez și s-a împrietenit cu Friedrich Engels, cu care a devenit colaborator într-un parteneriat care a durat aproape 40 de ani.

Cariera di tinerețe a lui Marx l-a marcat pentru totdeauna; ca ziarist colectând subiecte murdare a ajuns să aprecieze importanța culturală, socială și politică a problemelor economice. Ca urmare, a încetat să mai fie liberal și a devenit radical; un radical care credea că sistemul politic și economic era atât de putred încât nu putea fi reformat din interiorul societății. Această orientare politica a fost grăbită ți de contactul neplăcut cu poliția prusacă care i-a cenzurat și în final i-a confiscat cele două publicații la care lucrase.

Marx a revenit la căutările lui filosofice, adâncindu-se în studiere aprofundată și sistematică a filosofiei lui E. G. Hegel, filosofie fără care este aproape imposibil de înțeles teoria economică a lui Marx. Menționăm în mare problemele ridicate de Hegel cu referire la spiritul uman și a altor probleme din filosofia hegeliană:

-istoria este povestea luptei spiritului pentru a depăși obstacolele din calea libertății; pe parcursul acestei lupte, spiritul în sine se schimbă, devenind tot mai matur și expresiv.

-un alt concept este cel de ”alienare”, conform căreia spiritul evoluează către formele sale cele mai înalte și mai cuprinzătoare printr-o succesiune de separări sau ”alienări”

2. Influențe asupra gândirii lui Marx

Karl Heinrich Marx a fost un filozof, istoric, economist, sociolog și jurnalist, întemeietor împreună cu Friedrich Engels al teoriei socialismului științific, teoretician și lider al mișcării muncitorești. A avut o influență importantă asupra istoriei politice a secolului al XX-lea. El nu făcea totuși decât să preia un concept folosit de mult timp deja de către istoricii burghezi în studiile lor.

Marx a fost puternic influențat de:

- Metoda dialectică și orientare istorică a lui Friederich Hegel;

- Economia politică clasică a lui Adam Smith și David Ricardo;

- Gândirea socialiștilor francezi, în particular Jean- Jacques Rousseau și Charles Fourier;

- Filozofia materialistă timpurie germană, în particular Ludwig Feuerbach;

- Solidaritatea cu clasa muncitoare a lui Friedrich Engels.

Pornind de la aceste izvoare el elaborează treptat Materialismul Istoric, ca teorie științifică a analizei istorice a societății. Marx ia contact cu mișcarea muncitorească și redactează împreună cu Friedrich Engels Manifestul partidului comunist (1848), care are ca motto celebrul apel: Proletari din toată lumea, uniți-vă!

Expulzat din Germania, apoi și din Franța, se refugiază la Londra, unde înmagazinează cunoștințe teoretice cu care își dezvoltă mai departe sistemul, având totuși puțin contact cu clasa muncitoare. Aici începe redactarea lucrării sale fundamentale, Capitatul.

În 1864 Marx devine principalul diriguitor al Primei Internaționale Socialiste, căreia îi dă ca obiectiv abolirea capitalismului. În concepția lui, istoria omenirii se bazează pe lupta de clasă: pentru a se elibera, proletariatul, victimă a exploatării capitaliste, trebuie să se organizeze la nivel internațional, să cucerească puterea politică și să realizeze desființarea claselor sociale, ceea ce, într-o fază superioară, va duce de la sine la dispariția statului și la întemeierea societății comuniste.