Marginalizarea Minoritarului. Cultura Saraciei si Istoria Minoritatii Rrome

Extras din referat Cum descarc?

Romii sau rromii (termenul din grecescul ,,rhomaios", fiind denumiti astfel locuitorii Imperiului Roman de Rasarit, iar dupa crestinare, pana la prabusirea Imperiului, crestinii Bizantului), alaturi de ,,sinti" (rromii din spatiul germanic) si ,,kale" (rromii din spatiul hispanic, gitanii) sunt o comunitate etnica transfrontaliera, avand limba si cultura comuna. Multi dintre ei traiesc in Balcani si in Europe de Est, cel mai numeros grup fiind in Romania, dar sunt raspanditi si in tarile Europei de Vest, precum si in Africa si America. 
Conform recensamantului din ianuarie 1992 (Populatie. Structura Demografica) in Romania traiesc 409.723 romi, reprezentand 1.8% din populatia Romaniei, situand aceasta minoritate pe locul doi, dupa minoritatea maghiara, in ceea ce priveste numarul de indivizi. Aceasta cifra a fost contestata, fara a se putea aduce reprosuri tehnice recensamantului, tocmai pentru faptul ca problema se situa la nivelul fiecarui individ recenzat, care avea dreptul sa isi declare apartenenta etnica. In aceste conditii, multi romi s-au declarat romani, maghiari, turci, etc., fapt ce a denaturat rezultatele. In acelasi an (1992), sub auspiciile Institutului de Cercetare a Calitatii Vietii, Elena Zamfir si Catalin Zamfir (1993) au organizat si condus o cercetare la nivel national vizand comunitatile de romi, incercand sa obtina cu aceasta ocazie o cifra estimativa a acestei populatii. S-a luat in considerare, pe langa autoidentificare (declaratia subiectului referitoare la propria apartenenta etnica), si posibilitatea heteroidentificarii (procesul de identificare de catre ceilalti a apartenentei etnice a respondentului), ajungandu-se in final la o cifra estimativa de 1.010.000, ceea ce reprezenta 4,6% din populatia Romaniei la acel moment. Sase ani mai tarziu, o cercetare similara desfasurata de catre acelasi institut ajunge, folosindu-se in parte de aceeasi metodologie, la o cifra estimativa de 1.580.000, ceea ce reprezenta 6,6% din totalul populatiei Romaniei (Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii 2001). Liderii romi avanseaza cifre mult mai mari, cuprinse intre 2 si 5 milioane, dar, in opinia cercetatorilor din acest domeniu, acestea par exagerate. 
Situatia romilor in Romania nu este dintre cele mai bune. In ciuda faptului ca sunt a doua minoritate nationala, putine se stiu si inca mai putine se cunosc la nivel de masa despre cultura si traditiile comunitatilor de romi care traiesc pe aceste meleaguri de cateva sute de ani. Cu toate ca nu exista surse documentare sigure despre modul in care au ajuns in aceasta parte a Europei, se poate deduce, dupa unul din documentele vremii - datat 1387, semnat de Mircea cel Batran - ca romii au ajuns in Valahia cu cel putin un secol inainte de acea data. Un alt document, datat 1385, mentioneaza, sub forma unei note de receptie, ca "40 de familii de tigani sclavi" au fost oferiti ca dar (Hancock, 1999). 
Problema sclaviei romilor pe teritoriul Romaniei si Bulgariei este complexa si nu este clarificata intru totul. Unii autori, Jirechek, Potra si Chelcea (apud Hancock, 1999) au sugerat nu numai faptul ca sclavia era o conditie inerenta acestei populatii (care avea un statut de paria in cadrul castei Sudra din India), dar si ca membrii ei au fost sclavi inca de cand au fost adusi in Europa de Sud-Est de catre tatarii care i-au cucerit. Altii sustin (Soulins si Gheorghe apud Hancock, 1999) faptul ca ei au fost obligati sa se vanda ca sclavi pentru a-si plati datoriile. Dupa cum mentioneaza N. Gheorghe (apud Hancock, 1999), primii romi care au ajuns in principatele romane au fost liberi si au gasit o nisa economica favorabila mestesugurilor pe care le adusesera cu ei din India sau pe care le invatasera in periplul lor prin Imperiul Bizantin: prelucrarea metalelor, prelucrarea lemnului si divertisment. Dar, datorita efectelor devastatoare ale cruciadelor ce avusesera loc in secolele precedente, societatea valaha a acelor vremuri era inapoiata din punct de vedere tehnologic, fiind centrata aproape exclusiv pe agricultura. In momentul in care economia a inceput sa se transforme si sa se indrepte spre satisfacerea cerintelor pietei, ea a depins din ce in ce mai mult de aceste mestesuguri.
Nicolae Gheorghe avanseaza ideea conform careia sclavia a fost rezultatul cresterii masurilor stringente luate de catre proprietarii de pamanturi, de curtile domnesti si de manastiri pentru a preveni ca forta de munca, pe care o constituia populatie roma, sa paraseasca principatele. Exodul acestei populatii, in cautarea libertatii, din principatele romane s-a datorat nevoii de a scapa de pretentiile, mai apasatoare ca niciodata, ale domnitorilor romani (N. Gheorghe apud Hancock, 2000). Tratamentul aplicat romilor in perioada sclaviei era extrem de dur. Aveau mai putine drepturi decat un iobag din nastere - latifundiarii putand sa ii vanda si sa ii ofere ca dar (Kenrick, 1998). In codul civil era stipulat faptul ca romii veniti din afara granitelor sunt proprietatea statului; in plus, fiecare copil rom nascut intre granitele principatelor devenea implicit sclav (Liegeois, 1968). Codul lui Basil, Lupul Moldovei, datat 1654, contine referinte cu privire la tratamentele si pedepsele la care erau supusi sclavii.
In Evul Mediu, schimbarile sociale survenite au influentat tratamentul aplicat romilor si celorlalte popoare din regiune. Legile votate in acea perioada faceau sclavia si mai neinduplecata; pedeapsa cu moartea fiind tot mai des intalnita. Furtul era crunt pedepsit si, conform unei legi din 1652, "un sclav care viola o femeie trebuia condamnat sa fie ars de viu" (Crowe, 1995). Legislatia era astfel conceputa incat sa previna comertul ilegal cu sclavi, cei de etnie roma fiind valorosi datorita faptului ca stapaneau mestesugul prelucrarii lemnului (Crowe, 1991).
Pana in sec. XVI, termenii de "rob" si "tigan" erau sinonimi cu "sclav", desi ultimul a fost la origine un etnonim neutru aplicat de europeni primilor indivizi de etnie roma. 
La inceputul secolului XIX s-a inregistrat o schimbare de atitudine. Noi idei se vehiculau in intreaga Europa. Printre acestea a fost si cea care sustinea ca sclavia este un act de barbarism si ca trebuia stopata. Pe la mijlocul secolului, in 1842, cativa proprietari de sclavi din Moldova au dat un exemplu, eliberandu-i pe acestia (Helsinki Watch, 1991). Dar doar in 1864 a avut loc eliberarea complet legala, cand domnitorul Ioan Cuza, conducatorul celor doua principate unite (Moldova si Tara Romaneasca), i-a eliberat pe romi, dandu-le dreptul sa locuiasca in zonele in care lucrasera pana atunci. Se estimeaza ca la vremea respectiva existau aproximativ 600.000 de sclavi (Hancock, 2000). 
O data ce sclavia a fost abolita, multi romi au parasit Romania pentru a se indrepta spre vestul Europei sau spre America de Nord. Cei care au ramas si-au dat seama curand ca situatia lor nu se imbunatatise in mod simtitor - fusesera eliberati intr-adevar, dar nu li se daduse nici o bucata de pamant. Lipsa resurselor precum si a unei elite care sa aduca in atentia factorilor de putere si a opiniei publice interesele acestei etnii s-a soldat cu neicluderea acestora in cadrul politicilor publice. Aceasta situatie, precum si marginalizarea, excluderea si izolarea comunitatilor la periferia localitatilor, au determinat cresterea decalajului socio-cultural, dar si material, rezultand mentinerea conditiei lor de saracie si discriminare.
Primul razboi mondial si tratatele de pace incheiate postbelic au dus la cresterea populatiei minoritare din Romania cu peste 18%, fapt ce a necesitat adoptarea unei atitudini de respectare intr-o oarecare masura a drepturilor si libertatilor cetatenilor de alte etnii. In 1933 a fost fondata Societatea Generala a Romilor, in Bucuresti, urmand ca in acelasi an sa ia nastere un ziar, Glasul Romilor, ce avea sa apara timp de sase ani. Ulterior au aparut si alte ziare, precum si alte organizatii. In 1934 s-a tinut o conferinta pentru a infiinta Uniunea Generala a Romilor din Romania. Pana in 1939 aceasta a incercat sa promoveze drepturi egale pentru romii de nationalitate romana, dar amploarea fascismului si consecintele razboiului au pus capat acestei lupte (Kenrick, 1998).
Cu toate acestea, situatia economica a Romaniei de la acea data nu era dintre cele mai bune, iar nevoii de a gasi un tap ispasitor i s-a raspuns repede - romii constituiau cel mai bun material pentru a putea construi o asemenea imagine. Politicile antiminoritare si obiectivele clare de a romaniza aceasta populatie nu au facut decat sa inrautateasca din ce in ce mai mult situatia acestei etnii.


Fisiere in arhiva (1):

  • Marginalizarea Minoritarului. Cultura Saraciei si Istoria Minoritatii Rrome.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare. Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* La pretul afisat se adauga 19% TVA, platibil in momentul achitarii abonamentului / incarcarii cartelei.

Hopa sus!