Locul și rolul dreptului în societatea contemporană

Cuprins referat Cum descarc?

Originea si aparitia dreptului. Acceptiunile notiunii de ,,drept" 3
Notiunea sistemului dreptului 7
Diviziunea dreptului in drept public si drept privat ... 9
Notiunea, criteriile si diviziunea dreptului .. .12
Dimensiunea sociala a dreptului .. .16
Factorii de configurare a dreptului .. . 18
Tipologia dreptului ... 22
Bibliografie ... 33

Extras din referat Cum descarc?

Originea si aparitia dreptului. Acceptiunile notiunii de ,,drept"
Cuvantul ,,drept" poate fi folosit in mai multe acceptiuni, in functie de context. La originea sa se afla latinescul directus, de la dirigo = drept (in sensul de orizontal sau vertical), directie, linie dreapta. In limba latina cuvantul jus era folosit pentru a denumi ansamblul regulilor statale (dreptul in sens juridic, legile).
Indiferent care este explicatia privind etimologia termenului ,,drept", este unanim recunoscut ca sensul acestui cuvant este acela de ,,conform cu regula", ,,ceea ce este obligatoriu". Toate limbile au in vocabularul lor acest cuvant, si uneori cu multiple sensuri, mai mult sau mai putin apropiate. Astfel, in franceza acest cuvant se traduce prin ,,droit", in spaniola ,,derecho", in germana ,,recht", in italiana ,,diritto", in engleza "law" sau "right" (dupa cum desemneaza dreptul obiectiv, respectiv dreptul subiectiv).
Termenul de drept poate fi inteles in sens filosofic (redand ideea de echitate, justete) si in sens juridic (urmand a deosebi aici dreptul obiectiv, dreptu pozitiv, dreptul subiectiv). Complexitatea si divesitatea fenomenelor juridice determina mai multe acceptiuni ale conceptului de ,,drept", cele mai utilizate fiind urmatoarele:
- dreptul ca stiinta;
- dreptul obiectiv;
- dreptul pozitiv;
- dreptul subiectiv;
- dreptul natural;
- dreptul ca arta si tehnica.
Intr-un prim sens, termenul ,,drept" semnifica stiinta dreptului, care are ca obiect de cercetare normele, raporturile juridice, izvoarele dreptului, precum si tehnica elaborarii, aplicarea si respectarea dreptului. Altfel spus, prin cuvantul ,,drept" se intelege studiul sau stiinta dreptului, adica acea ramura a invatamantului si cercetarii stiintifice care se ocupa cu cunoasterea dreptului obiectiv si a dreptului subiectiv. In acest sens, avem in vedere: Facultatea de Drept, cursul de drept civil, ca si de stiinta dreptului.
Prin drept obiectiv intelegem totalitatea normelor de conduita impuse indivizilor, colectivitatilor in cadrul vietii sociale, in anumite conditii si, la nevoie, chiar prin forta de constrangere a statului. Pe scurt, dreptul obiectiv a mai fost definit ca fiind totalitatea normelor juridice sau ca ansamblul normelor de conduita. In acest sens, se disting, spre exemplu, dreptul roman, dreptul francez, dreptul german etc.
Prin drept subiectiv se intelege indrituirea, prerogativa, facultatea, posibilitatea subiectilor participanti la un raport juridic concret, de a pretinde ceva celorlalti subiecti participanti. Se poate vorbi, astfel, de: dreptul la nume, dreptul de proprietate, dreptul la munca etc.
Deci sensul de drept subiectiv desemneaza posibilitatea recunoscuta unei personae de a pretinde sa i se dea ceva, sa i se execute o prestatie sau sa obtina de la un alt subiect conduita de abtinere de la o anume activitate. Reiese ca "dreptul", ca prerogativa a unei persoane, este atributul acesteia de a fi titularul sau subiectul acelui drept. De aici si denumirea de drept subiectiv al titularului sau al subiectului. Exemplu de drepturi subiective sunt: dreptul la pensie, dreptul la nume, dreptul la concediu, dreptul de proprietate etc.
Intre cele doua acceptiuni de ,,drept obiectiv" si ,,drept subiectiv" exista o relatie logica, in sensul ca, ,,drepturile subiective" se pot exercita in masura in care sunt recunoscute si reglementate de ,,dreptul obiectiv". Astfel, drepturile subiective decurg din dreptul obiectiv. Acesta din urma exprima faptul ca normele de conduita, normele juridice (dreptul obiectiv) sunt independente de subiectele raporturilor juridice concrete. Sensul cel mai raspandit al conceptului de "drept" este cel de drept obiectiv si de aceea ori de cate ori se foloseste expresia ,,drept" fara vreun alt atribut, se intelege dreptul in sensul sau de "obiectiv". Acest drept este menit a reglementa viata indivizilor grupati in societate.
Dreptul obiectiv se afla intr-o relatie de la parte la intreg cu dreptul pozitiv. Dreptul pozitiv reprezinta o alta acceptiune a notiunii de ,,drept" si constituie totalitatea normelor juridice in vigoare (aplicabile) intr-un stat (teritoriu) la un moment dat. El este ,,aplicabil imediat si continuu, obligatoriu si susceptibil de a fi dus la indeplinire printr-o forta exterioara (coercitie statala) ca o indreptatire legitima a unor institutii sociale special abilitate".

Fisiere in arhiva (1):

 Locul si rolul dreptului in societatea contemporana.docx

Bibliografie

1. Cezar Tita, Mariana Ciocoiu, Gheorghe Vintila, Costica Voicu, Anton Rascanu, Teoria generala a dreptului, Universitatea Spiru Haret