1. Consideratii introductive
Savarsirea infractiunii da nastere nu numai obligatiei infractorului de a raspunde de consecintele faptei sale,in conditiile rigorilor stabilite de legea penal, dar cum este si firesc si dreptul societatii - prin organele judiciare ale statului - de a urmari si asigura tragerea la rsspundere penala a celor ce incalca norma de drept penal.
Tragerea la raspundrea penala a infractorilor este organizata atat prin intermediul raporturilor juridice de drept penal substantial de tip conflictual, cat si prin intermediul unor raporturi juridice formal - instrumentale de tip procedural.
Pe cale de consecinta, dreptul conferit statului de a supune pe infractori obligatiilor derivand din savarsirea infractiunii in cadrul limitelor si conditiilor reglementarilor specifice dreptului penal substantial,ii corespunde si un drfept la actiune in justitie continut virtual si impersonal in fiecare norma juridica,drept insotit de obligativitatea exercitarii sale conform principiilor oficialitatii si legalitatii,adica in cadrul unei actiuni cu caracter si in interes public.
Sub acest aspect, actinea penala apare intodeauna ca un drept ce decurge din lege (in substanta sa din legea penala, iar in continutul, conditiile si forma sa de realizare din legea procesual penala).
Cum titular al dreptului de a pedepsi este societatea, prin intermediul statului care actioneaza ca mandatar general al acesteia, este si normal ca acest drept sa se realizeze in principal prin intermediul actiunii penale publice puse la dispozitia organelor judiciare ale statului. Aceasta este, de altfel, si motivul pentru care tragerea la raspunderea penala a infractorilor se realizeaza in marea majoritate a cazurilor - cel putin in legislatia noastra - din oficiu.
Diversitatea infractiunilor, gradul lor diferit de pericol social deriovand din nivelul diferentiat de lezare al unor valori ocrotite de legea penala, care si ele reprezinta nivelul de interes general si individual variat si, in sfarsit, complexitatea relatiilor sociale in care se savirsesc infractiunile si rezonanta lor sociala diferita au impus insa in toate legislatiile si unele limitari ale oficialitatii procesului penal.
De altfel, majoritatea legislatiilor moderne sunt in curs de extindere a cazurilor si situatiilor de limitare a oficialitatii actiunii publice, promovand solutii care sa faciliteze concilierea victima - infractor.
Pentru a realiza o ocrotire mai buna a valorilor sociale implicate in legislatia noastra actuala, sau admis exceptii relativ limitate de la oficialitatea actiunii penale,lasandu-se dreptul declansarii si exercitarii actinii la latitudinea persoanei vatamate.
In acest mod,fie prin instituirea plangerii prealabile - cand exercitarea actiunii publice este lasata la discretia absoluta a persoanei vatamate, fie a acceptarii posibilitatii impacarii faptuitorului cu persoana vatamata - in anumite cazuri si conditii, cu acelas efect de stingere a raspunderii penale, exercitiul ex ofocio al actiunii publice a suferit limitari in cazul mai multor infractiuni.
Exista doua categorii de situatii cu intemeieri clare care se refera la limitarea oficialitatii procesului penal:
- In situatia unor infractiuni creditate cu un grad abstract redus de pericol social, cum ar fi lovirea (art. 180 CP), sau furtul intre soti ori intre rude apropiate, sau de catre un minor in paguba tutorelui sau, ori de catre cel care locuieste impreuna cu persoana vatamata sau este gazduit de acesta (art.210 CP) etc.
- In situatia unor infractiuni cu un grad de pericol social mai ridicat, dar care antreneza drepturi importante ale persoanei vatamate,sau aspecte legate strict si esential de viata sa intima, ori de statutul ei social sau moral, cum ar fi infractiunea de viol , prevazuta de (art.197 alin.1 CP) ; de vilare de domiciliu prevazuta de (art.192 alin. 1), violarea secretului corespondentei, prevazuta de (art.195 alin.1, CP), sau divulgarea secretului profesional, (art.196 CP) etc.
Orientarea legiuitorului dinspre ,,logica punitivului" spre o ,,logica a concilierii" , in cele doua situatii sus aratate, nu are semnificatia unei restrangeri a interesului acestuia in a asigura ocrotirea valorilor sociale vizate, ci pe aceia a crearii unei alternative in exercitarea actiunii nu numai pe criterii de oficialitate, dar - cand este czul - si de oportunitate, acestea din urma fiind puse la indemana persoanei vatamate, care este lasata, in mod liber si neconditionat,sa aprecieze asupra necesitatii tragerii faptuitorului la raspundere penala, declansand sau dispunand de actiune penala.
2. Notiune,natura juridica,caracterizare, sediul material,reglementari
Datorita imprejurarii ca plingerea prealabila se constituie, in acelas timp ca o institutie a dreptului penal, reprezentand o conditie pentru tragerea la raspunderea penala, cu reglementari de natura a-i conferi acest statut, in Codul penal,partea generala, dar si ca o conditie speciala de exercitare a actiunii penale, cu reglementari de natura a-i implini acest statut, in Codul de procedura penala, in doctrina s-a cristalizat opinia ca este o categorie juridica complexa, cu caracter mixt.
Plangerea prealabila, sub aspect substantial, reprezinta o conditie de pedepsibilitate pentru ca numai in prezenta ei poate fi angajata pentru unele infractiuni raspunderea penala, iar sub raport
Buletinul jurisprudentei 1995 - p 185
Bulai C. / Drept penal, Partea generala, vol.III, Bucuresti,1982.
Dongoroz V. s.a. / Explicatii teoretice ale Codului de procedura penala, Ed. Academiei, Bucuresti, 1975
Dongoroz V. / Drept penal, Bucuresti, 1939
Dongoroz V. s.a./ Explicatii teoretice ale Codului penal roman, Partea generala, vol.II, Ed. Academiei, Bucuresti, 1970
Codul penal si de procedura penala - Ed.Hamangiu Bucuresti 2006
Narcis Giurgiu / Drept penal general - doctrina legislatie jurisprudenta / Ed. Cantes Iasi 2000 Editia a-2.a
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
