Libertatea din punct de vedere social și teologic

Extras din referat Cum descarc?

Cand vine vorba de conceptul de libertate exista multe intelegerii eronate. De asemenea o sa vedem ca exista o diferenta intre libertatea sociala si cea crestina. 
De exemplu intr-o societa unde exista diferite tipuri de persoane cu job-uri diferite, unele care solicita un efort fizic, altele care solicita un efort psihic. Sa spune ca in acesta societate o persoana doreste dupa lungi ore de munca sa vina acasa, sa se odihneasca, dar dintr-o data alt tip de persoana se hotaraste ca inclipele acele sa disturbe linistea. Aceea persoana care a venit de la munca ii cere sa faca liniste, iar el ii raspunde prunden ca este liber sa faca ce doreste el, fara sa ia in calcul ca pozitia sa limiteaza libertatea.
Prin urmare in cele care urmeaza vom vorbi mai intai despre libertatea in societate. Intr-o incercare de a cuprinde notiunea de libertate in marginile unei definitii, ,,Enciclopedia de Filosofie si Stiinte umane -  DeAgostini", defineste libertatea ca fiind ,,absenta a obstacolelor si a limitarilor care garanteaza o vointa autonoma si decizii personale in conformitate cu aceasta". Astfel exista mai multe tipuri de libertate: religioasa, politica, economica, sociala, individuala, colectiva, de constinta. Enciclopedie admite ca aceasta definitie generalista este rezultatul unei reflectii istorice in care au fost accentuate in diferite moduri legaturile libertatii cu alte notiuni, cum ar fi: autodeterminarea, vointa. Cand vorbesc despre libertate in societate fac referinta la libertatea vointei si opiniei. De lungul timpului aceasta libertate a fost inteleasa libertatea civila sau sociala, mai precis acele limite ale puterii ce poate fi exercitate in mod legitim de catre societate asupra individului. In istorie, de exmplu evul mediu tarziu, intalnim lupta dintre Libertate si Autoritate este cea mai izbitoare trasatura a acelor parti din istorie cu care ne-am familiarizat mai intai, in special in istoria Greciei, Romei. Dar in vremurile vechi, aceasta lupta se purta intre supusi sau intre anumite clase de supusi, pe de o parte, si carmuire pe de alta. Legatura armonioasa dintre autoritate si libertate, privita din perspectiva vietii morale crestine, consta in faptul ca ambele concepte se detaseaza de constrangere. Asumate din punct de vedere teologic aceste concepte devin daruri dumnezeiesti, pe care omul le poate pune in lucrare intr-un mod desavarsit numai in relatie cu Dumnezeu - Izvorul acestora. Aceasta presupune alegerea binelui in locul raului si asumarea raspunderii pentru optiunea manifestata. Amplificarea darului libertatii sau al autoritatii in relatie cu Dumnezeu nu exclude posibilitatea de alegere, nici nu anuleaza demnitatea omului. Numai un om liber poate avea autoritate morala, iar aceasta libertate presupune efortul de a te elibera si de a te orienta spre valorile si realitatile, uneori personale, care-ti dau garantia ca vei ramane ceea ce esti si vei evolua spre ceea ce trebuie sa fii.
In Grecia se intelege de obicei prin libertate eliberarea de ceea ce inseamna tiranie. Se considera ca, lasand la o parte unele carmuiri populare din Grecia, conducatorii s-au aflat neaparat intr-o pozitie antagoni ca fata de poporul pe care-l conduceau. Ei erau reprezentati fie de un carmuitor Unic, fie de un trib sau o casta conducatoare care isi dobandea autoritatea prin mostenire sau subjugare, autoritate a carei mentinere nu depindea, in nici un caz, de bunul-plac al celor condusi; iar suprematia acestor conducatori oamenii nu se incumetau, si poate ca nici nu doreau, sa o conteste, indiferent ce masuri de precautie puteau fi luate impotriva exercitarii ei opresive. Mai tarziu libertatea este considerata ca relatie cu notiunea de autodeterminare, acest exemplu este dat de Aristotel, care in lucrarea sa ,,Etica nicomahica", distinge intre actiunile involuntare, care au loc prin constrangere sau nestiinta si cele voluntare al caror principiu se afla in persoana celui care actioneaza, precizand totodata ca, in afara de vointa care tinde spre bine, este nevoie si de o alegere a mijloacelor pentru a atinge scopul si de o deliberare asupra acestor mijloace. Pozitia aristotelica a dat nastere unei semnificatii specifice a libertatii, conform careia liber este doar acela care este cauza lui insusi. Acest principiu este urmatorul: unicul scop care ii indreptateste pe oameni, individual sau colectiv, la ingerinte in sfera libertatii de actiune a oricaruia dintre ei este autoapararea; unicul tel in care puterea se poate exercita, in mod legitim, asupra oricarui membru al societatii civilizate, impotriva vointei sale, este acela de a impiedica vatamarea altora. Aici trebuie sa facem o obeservatie importanta si anume ca libertatea se determina pe ea insasi si conform motivului binelui perceput de intelect, care o dirijeaza fara sa o oblige la ceva anume. Acum trebuie sa ne uiam si ceea ce spune Leibnitz despre libertate, putem afirma ca in spatele unui limbaj abstracti, care nu face altceva decat sa reduca subiectul uman la substanta, se conserva in mare parte ideea initiala a lui Aristotel, deci nici el nu este foarte departe de o conceptie crestina asupra libertatii.

Fisiere in arhiva (1):

 Libertatea din punct de vedere social si teologic.docx

Bibliografie

1. Daniel Voinea, Omul in invatatura Sfantului Grigorie de Nyssa, Braila, 2009.
2. Enciclopedia de Filosofie si Stiinte umane, traducere de: Luminita Cosma, Anca Dumitru, Florin Frunza s.a., Editura All Educational (DeAgostini), Bucuresti, 2007.
3. John Stuart Mill, Despre Libertate, Traducere din engleza de Adrian Paul Iliescu, Editura Humanitas, Bucuresti, 2005.
Surse electronice:
1. https://ro.scribd.com/doc/60781954/Libertate-si-responsabilitate.
2. https://en.wikipedia.org/wiki/Gerrit_Cornelis_Berkouwer.