Descrierea cauzei In Fapt Relele tratamente pe care reclamantul (G.P) pretinde ca le-a suferit in inchisoarea de la Oradea si in spitalul penitenciar de la Jilava. Pe 27 dec. 1994, reclamantul, care facea greva foamei, a fost transferat de catre administratia inchisorii din celula pe care pana atunci o impartise cu un cetatean turc, celula nr. 39. Paznicii au incercat sa il hraneasca pe reclamant cu forta, in prezenta sefului de celula, dar reclamantul a refuzat. Reclamantul a fost apoi transferat de catre paznicul P.S. in celula nr. 42, al carui sef era multirecidivist. Reclamantul ar fi refuzat sa intre in aceasta celula, stiind ca paznicii il utilizau pentru a <<elimina detinutii incomozi>>, dar paznicul P.S. <<i-ar fi calmat vigilenta>>, spunandu-i ca urma sa fie eliberat dupa ce ar fi facut baie. In noaptea de 10 spre 11 ian. 1995, <<Raj>> si un alt camarad al reclamantului de la celula nr. 42, cunoscut sub numele de <<Sisi>>, au pus la maxim radioul si l-au lovit pe reclamant cu salbaticie cu doua bastoane. Paznicul S.A., avertizat de strigatele reclamantului, a refuzat sa intervina. Detinutii au continuat sa il loveasca, strigand ca vor termina cu el. Ca urmare a numeroaselor lovituri primite, reclamantul, insangerat, a cazut intr-o stare de semi-inconstineta. Putin mai tarziu, l-a auzit intrand in celula pe comandantul adjunct al inchisorii V.P., care i-a spus lui <<Sisi>> si <<Raj>> sa nu se nelinisteasca, caci, orice s-ar intampla, ar fi din cauza reclamantului. L-a legat apoi pe reclamant sub pat cu ajutorul catuselor. Reclamantul ar fi ramas acolo timp de 48 de ore. Ca urmare a acestui incident, reclamantul a suferit de fracturi ale piramidei nazale, a unei coaste, a toracelui, sternului si a coloanei vertebrale. A pierdut de asemenea cate o unghie de la un deget de la mana si de la picior. Pe 12 ian. 1995, reclamantul a fost condus la spitalul de neorologie si psihiatrie de la Oradea, unde a fost examinat de un neuropsihiatru, care a stabilit ca suferea de schizofrenie paranoida. Dupa reclamant, la acest examen psihiatric, era incapabil sa se exprime din cauza loviturilor si ranilor pe care le suferise in noaptea de 10 spre 11 ian. 1995. Medicul ar fi constatat ranile, dar nu le-a indicat in certificatul sau. Pe 13 ian. 1995, reclamantul a fost condus la spitalul judetean din Oradea, unde a fost examinat succesiv la serviciul de urgenta, de chirurgie, de neurochirurgie, de radiologie si de ORL. Nu a fost spitalizat. Pe 20 si 23 ian. 1995, reclamantul a fost transportat la spitalul judetean din Oradea (sectia de neuropsihiatrie), dar nu a putut fi spitalizat, caci paznicii de inchisoare care il insoteau au refuzat sa se dezarmeze. Pe 24 ian. 1995, la o propunere a medicului inchisorii, comandantul inchisorii Oradea a ordonat transferul reclamantului la sectia de neuropsihiatrie a spitalului penitenciar Jilava, situat langa Bucuresti, la mai mult de 500 km de Oradea. Dupa reclamant, transferul ar fi fost ordonat pentru ca familia sa sa nu ii poata vedea multiplele leziuni ca urmare a agresiunii pe care o suferise in inchisoare. Reclamantul a fost transportat la spitalul penitenciar de la Jilava intr-un vagon penitenciar. In timpul acestui transport, care a durat trei zile si trei nopti, reclamantul nu a primit nici un tratament medical, hrana sau apa. Nu a putut sa se aseze in timpul calatoriei din cauza numarului mare de detinuti transportati, adica intre 150 si 200, si din acest motiv nu mai era loc sa se aseze. In interiorul vagonului penitenciar nu era asigurata nici o paza.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
