I. Scurte consideratii privind rolul Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene in sistemul institutional comunitar II. Directiva. Notiune si reglementare III. Domeniul si mijloacele de aplicabilitate a directivei IV. Termenul de transpunere a directivei - sanctiuni
I. Scurte consideratii privind rolul Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene in sistemul institutional comunitar Jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene (in continuare Curtea) prezinta o importanta deosebita in sistemul institutional comunitar, intrucat ordinea de drept comunitara a fost construita si dezvoltata indeosebi prin influenta acesteia si nu neaparat prin acordul de vointa expres al statelor fondatoare ale Comunitatii sau printr-un plan detaliat al integrarii europene elaborat de institutiile comunitare. In lipsa unor dispozitii exprese in tratatele constitutive cu privire la o serie de principii (inclusiv principiul prioritatii de aplicare a dreptului comunitar), i-a revenit Curtii obligatia de a fi ,,arhitectul sef al ordinii juridice comunitare" In general, jurisprudenta nu este acceptata ca izvor de drept in sistemul juridic continental Hotararile judecatoresti nu sunt obligatorii pentru cazurile viitoare; in principiu, ele nu au efecte erga omnes. Cu toate acestea, se considera ca fiecare aplicare a dreptului necesita interpretare, care inseamna ca, intr-un fel sau altul, regulile sunt perfectionate si suplimentate. Interpretarea dreptului ar urma sa fie cu atat mai necesara cu cat legea este mai generala si lacunele mai prezente. In acelasi sens, se considera ca jurisprudenta Curtii este un izvor esential de drept intrucat in numeroase probleme Curtea de justitie completeaza si precizeaza dispozitiile Tratatului, concomitent cu asigurarea respectarii lor. Doctrina a mai aratat ca Tratatul de la Roma are in fapt caracteristicile unui tratat-cadru in sensul ca el stabileste in mod foarte general un anumit numar de obiective si precizeaza un cadru in care politicile destinate sa realizeze aceste obiective urmeaza ca fie puse in aplicare, astfel ca frecvent el recurge la concepte cu un contur neclar, cum ar fi art. 28 care nu precizeaza exact ce inseamna "masuri cu efect echivalent" restrictiilor cantitative sau art. 39 care nu specifica domeniul de aplicare a exceptiilor de "ordine publica" la libera circulatie a lucratorilor. Curtea face referire in mod expres la propriile hotarari anterioare pentru fundamentarea noilor hotarari. Totusi, alteori ea a decis ca nu este obligata de hotararile sale precedente si ca tribunalele nationale sunt indreptatite sa ceara o noua hotarare preliminara daca ele nu vor sa urmeze o decizie data asupra unei probleme asemanatoare intr-o cauza anterioara, aceste tribunale fiind libere sa foloseasca hotararile preliminare fara consultarea Curtii, chiar daca ele sunt tribunale de ultima instanta si care sunt obligate in mod normal sa ceara darea unei hotarari preliminare asupra tuturor problemelor de drept comunitar II. Directiva. Notiune si reglementare Reprezinta o forma a legislatiei cu doua trepte de aplicare. Se aseamana tehnicii legii-cadru completata prin decretele de aplicare si se circumscrie vointei redactorilor tratatelor de a oferi institutiilor, pe langa regulament, un instrument de armonizare juridica, o formula fondata pe impartirea de sarcini si colaborarea intre nivelul comunitar si nivelul national. Este mai flexibila si mai fidela particularitatilor nationale, special adoptata pentru a sigura functia de apropiere a legislatiei comunitare de legislatiile nationale. In termenii art. 249 din Tratatul CE, ,,directiva leaga statul membru destinatar in privinta rezultatului de atins", lasand autoritatilor nationale competenta in ceea ce priveste formele si mijloacele. Fiecarea dintre termenii definitiei scot in evidenta deosebirile esentiale dintre directiva si regulament. III. Mijloacele de aplicare a directivei in dreptul national Transpunerea directivei este operatiunea prin care statul membru destinatar al unei directive comunitare procedeaza la adoptarea de masuri necesare punerii ei in practica. Statul are alegerea asupra "formei" (in sens de tehnica legislativa sau regulamentara proprie fiecarui stat) si "mijloacelor" (institutiile juridice susceptibile sa realizeze obiectivul indicat), esential fiind ca acestea sa conduca la atingerea rezultatului. Statul poate adopta legi sau regulamente, dupa cum poate fi pus in situatia de a abroga sau modifica dispozitii interne incompatibile cu prevederile directivei.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.