Jurinsprudența ca izvor formal al Dreptului Privat Roman

Cuprins referat Cum descarc?

1. Notiunea de drept ...3;
2. Jurisprudenta sau stiinta dreptului ..6;
3. Izvoarele dreptului roman 8;
4. Jurisprudenta si rolul ei .10;
5. Concluzii 11.

Extras din referat Cum descarc?

1. Notiunea de izvor de drept 
Conceptul de actiune a dreptului a capatat de-a lungul istoriei mai multe acceptiuni. In general, ideea de izolare a dreptului este folosita intr-un sens juridic strict, determinand formele de ingrijire dau viata norme juridice - legile, decretele, obiceiul juridic, jurisprudenta etc. ", in stiinta juridica; sunt disponibile in vizorii, originea sau factorii de determinare si crearea dreptului.
In stiinta noastra dreptului s-a facut o discutie in fata celor doua abordari ale ,,izvoarelor" dreptului. Prima categorie mentioneaza mai sus a fost numita formule izvoarele formale, iar cea de-a doua, material de izvoarele. In cazul in care exista dihotomie, sunt scopul de a evita confuzia dintre cele doua abordari. 
Noi in celebrul ce urmeaza vom vorbi de pre-izvoarele dreptului formal. In lunga evolutie a dreptului roman izvoarele de vanzare s-au diversificat si diferentiat in functie de fazele dezvoltariisocietatii romane. Insa, intre toate acestea se pot manifesta sau exista anumite priviri de interdependenta si corelatie.
Prin izvor de drept intelegem forma de exprimare a normelor juridice. Normele juridice de drept constitutional, ca toate normele de drept, cunosc o multitudine de forme de exprimare. Daca forma de exprimare exterioara a normelor juridice poarta numele de izvor formal de drept, totalitatea conditiilor sociale, economice, politice si culturale ale societatii in care apar aceste norme poarta numele de izvor material de drept. 
Izvoarele dreptului constitutional sunt ierarhizate in functie de criteriul fortei juridice, forta care depinde de autoritatea publica emitenta, de procedura de adoptare si de continutul normativ al actului. Asadar, in categoria izvoarelor de drept constitutional intra: constitutia, legea ca act juridic al Parlamentului, actele normative cu putere de lege, tratatele internationale, regulamentele de organizare si functionare a Parlamentului, traditiile si practicile constitutionale, jurisprudenta si nu in ultimul rand, doctirna.
In ceea priveste jurispredenta, aceasta poate fi luata in considerare ca avand rol de izvor de drept constitutional doar in materia controlului de constitutionalitate a legilor. Sunt avute in vedere atat deciziile Tribunalelor Constitutionale sau ale Curtilor Constitutionale, cat si deciziile Curtior Supreme. 
In dreptul romanesc nu toata jurisprudenta Curtii Constitutionale constituie izvor al dreptului constitutional, ci numai anumite decizii. Spre exemplu, unele decizii ale Curtii Constitutionale de solutionare a conflictelor juridice de natura constitutionala dintre autoritatile publice pot fi considerate izvor. 
De asemenea, conform art.147 alin. (4) din Constitutie ,, Deciziile Curtii Constitutionale se publica in Monitorul Oficial al Romaniei. De la data publicari, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor". Faptul ca sunt ,,general valabile" intpareste ideea de izvor de drept al acestor decizii. 
3
Jurisprudenta este stiinta dreptului creata de catre jurisconsulti (lat. iuris prudentes, iuris consulti) pentru iterpretarea dispozitiior normative cuprinse in legi. Jurisconsultii erau oameni de stiinta in masura sa interpreteze normele de drept pe baza carora se judecau diferite cazuri concrete, dar.-nu aveau un statut juridic in sensul tehnic al cuvantului. 
Totusi, activitatea acestora avea un rol important in procesul de aplicare si de creare a dreptului. Pana spre sfarsitul epocii vechi a dreptului roman, activitatea jurisconsultilor consta doar in indicarea normelor ce urmau a fi puse in practica, a formulelor solemne proprii fiecarui proces si a cuvintelor solemne care trebuiau pronuntate catre parti pentru a se ajunge la rezultatul dorit. Importanta rolului jurisprudentei in raport cu alte sfere ale gandirii, un reflex in conditiile dezvoltarii societatii si aparitiei de noi situatii si realitati.
2. Obiceiul
Cel mai vechi izvor al dreptului roman este obiceiul sau cutuma, adica reguli nescrise care, aplicate continuu si indelungat, capata forta juridica. Obiceiul juridic s-a format in timpul tranzitiei de la societatea gentilica la societatea politica.3 La inceput aceste obiceuiri nu aveau statut juridic, Molcut le denumeste ,,obiceiuri nejuridice". 
Ele, mai degraba, reprezentau norme morale intemeiate pe traditii vechi care conveneau si erau respectate de buna voie de toti membrii societatii. Odata cu aparitia statului si a claselor sociale, obiceiurile sint preluate de clasa domina nta, pastrindusi for ma, dar schimbindu-si continutul." In epoca incipienta a statului roman, cutuma a jucat un rol deos ebit de important, reprezentind si singurul izvor de drept roman.
Pe linga aceasta, predomina inca economia naturala, iar cutumele, cu formele lor rigide si simple se adaptau perfect unor asemenea structuri. Mai mult, obiceiurile juridice erau tinute secret de catre pontifi, iar acestia pretindeau ca le-au fost incredintate de catre zei, in scopul de a acredita originea divina a dreptului. Aceasta constatare afirmand de ce cutumele evoluau atat de greu intr-o societate patriahala. 
La finele Republicii si oda ta cu dezvoltarea acerba a economiei generate de pozitia dobandita de Roma in bazinul Marii Mediterane, cutuma cedeaza locul altor altor izvoare de drept: legii, edictului pretorian, interpretarii jurisconsultilor, senatus-consultelor etc. Cu toate acestea, in epoca postclasica si bizantina situatia se schimba in bine pentru cutuma in detrimentul economiei zdruncinata din ce in ce mai acut de fenomenul inflatiei." Salvius lulianus spune ca obicieul exprima vointa comuna a poporului si ca are o functie abrogatoare. 
De asemenea, obiceiurile popoarelor din provincii erau recunoscute, numai in masura in care nu veneau in contradictie cu pricipiile si legile romane. Dar trebuie de remarcat ca regula nu avea character valid in toate provinciile Imperiului, ci numai in cele orientale: Egipt, Siria, Arabia etc.

Fisiere in arhiva (1):

 Jurinsprudenta ca izvor formal al Dreptului Privat Roman.docx