Izvoarele - Sursele Dreptului

I. Definitie. Prin izvor de drept se intelege actul juridic cu valoare normativa in care sunt cuprinse regulile de drept.

II. Principalele izvoare de drept.

A. Actul normativ. Cel mai important izvor de drept este actul normativ, care contine reguli cu caracter obligatoriu, investite cu forta juridica superioara altor izvoare ale dreptului si tinzand sa acopere intreaga sfera a relatiilor sociale ce necesita reglementare juridica.

1. Constitutia. Constitutia este fundamentul intregului sistem juridic, aparand ca o suma de principii de baza, ca o stare de spirit care comanda si controleaza orice activitate de normare. Asadar, toate celelalte izvoare ale dreptului, indiferent de felul sau pozitia lor ierarhica, trebuie elaborate pe baza si in conformitate cu prevederile legii fundamentale. Normele contrare Constitutiei, prevazute in orice act normativ, sunt anulate de Curtea Constitutionala.

Constitutia este, deci, ansamblul regulilor ce privesc instaurarea, exercitarea si mentinerea puterii de stat. Din punct de vedere juridic, orice stat, indiferent de forma sa de guvernamant, are o Constitutie.

Din punct de vedere politic, Constitutia este un contract social intre natiune si putere prin care se determina atat drepturile pe care natiunea si le rezerva (drepturile omului si ale cetateanului), cat si prerogativele cu care tot natiunea mandateaza, in mod limitativ, puterea sa la exercite in numele ei si pentru ea, precum si modalitatea de a le exercita, respectiv separatia puterilor in stat. Cu alte cuvinte, Constitutia trebuie sa reprezinte un pact fundamental emanand de la natiune.

Teza filosofica pe care se intemeiaza orice stat de drept este ca, pentru ca puterea sa nu devina totalitara, ea trebuie controlata tot de catre puterea insasi, pe calea separarii puterilor in stat. Astfel, conform principiului separatiei puterilor, in orice stat exista trei

puteri