Izvoarele Scrise și Nescrise ale Dreptului Administrativ

1.Notiune de drept admnistrativ si izvor

1.1.Definitia dreptului administrative

Dreptul admistrativ est acea ramura de drept care cuprinde ansamblul normelor juridice ce reglementeaza raporturile sociale referitoare la organizarea si activitatea administratiei publice pe baza si in executia legii.In dreptul adminstrativ ca si in celelalte ramuri ale dreptului,se regasesc ca elemente constitutive izvoarele ,normele specifice si raporturile juridice specifice

1.2.Definitia izvorului de drept adminstrativ

Prin notiunea de “izvor” al dreptului administrative se intelege acea forma prin care se exteriorizeaza o norma de drept adminstrativ.

Teoria generala a dreptului imparte izvoarele in doua categorii:

Izvoare materiale reprezintă condiţiile sociale care determină adoptarea unor norme juridice.Pentru ca o regulă de conduită să devină obligatorie pentru cei cărora li se adresează ,este nevoie ca acea regulă să capete o formă juridică,prin care voinţa guvernanţilor să devină voinţă de stat ,obligatorie pentru membrii societăţii ,pentru a putea să intervină în caz de nevoie forţa de constângere a statului.

Izvoarele formale acestea reprezintă actele normative adoptate sau emise de autotităţile publice competente,acte ce contin norme juridice,reguli de conduită obligatorii,imperative.Într-o formulare succintă ,izvoarele formale reprezintă formele juridice de exprimare a voinţei guvernanţilor.

Trebuie făcută distincţie între izvorul de drept obiectiv şi izvorul de drept subiectiv.

Izvorul de drept obiectiv este întotdeauna actul normativ care conţine norme juridice, precum şi alte surse recunoscute ca atare.

Izvorul de drept subiectiv îl constituie orice act sai fapt juridic ,adică generator de drepturi şi obligaţii juridice,de exemplu,o autorizaţie de construcţie ,o diplomă de absolvire a unei forme de învăţământ ,un contract de vânzare-cumpărare,săvârşirea unei contravenţii etc

Doctrina juridică occidentală,în baza viziunilor metodologice eliberate de dogmatismul ideologic,a împărţit izvoarele dreptului administrativ în:

• Izvoare scrise -Constitutia, legile,regulamentele,ordonantele tratatele.

• Izvoare nescrise-cutuma,jurisprudenta,doctrina.

Autoritatea publică elaborează prima categorie de izvoare, pe care le finalizează în norme scrise, de unde şi denumirea lor de izvoare scrise, al căror prototip este legea. În cea de-a doua categorie elaborarea este mai nuanţată, unele norme elaborate spontan, fiind concretizate în reguli cutumiare, în vreme ce alte norme sunt elaborate de instanţele judecătoreşti, formând regulile jurisprudenţiale. În doctrina franceză izvoarele de drept reprezintă procedurile prin care se elaborează regulile de drept. În stabilirea regulilor de drept tehnica juridică constă în elaborarea şi interpretarea acestor norme juridice.În cadrul tehnicii juridice distingem :tehnica legislativă şi tehnica interpretării.

Prin tehnica legislativă se stabilesc instituţiile juridice, condiţiile, modalităţile şi ordinea elementelor lor componente, precum si reglementarea activităţilor din cadrul Statului. Sarcina legiuitorului constă în cunoaşterea exactă a realităţilor sociale, a principiilor juridice pentru a realiza o adaptare justă între fenomenele sociale, politice, economice etc. şi forma juridică în care reglementează aceste manifestări ale vieţii sociale. După statuarea regulii de drept începe sarcina interpretului nevoit să rezolve problemele noi apărute in viaţa socială şi pe care legiuitorul nu le-a prevăzut.Astfel apare tehnica interpretării în care se cuprinde tehnica jurisprudenţială şi cea doctrinară. Cu alte cuvinte normele juridice sunt cuprinse în acte juridice, care devin astfel izvoare formale ale dreptului. Spre deosebire de celelalte ramuri ale dreptului public care îşi au izvorul în lege, dreptul administrativ îşi are izvorul şi în alte forme de exprimare a normelor juridice.

Izvoarele scrise în epoca contemporană au o determinare constituţională, Constituţia fiind primul dintre acestea. În general se admite idea ordonării şi ierarhizării izvoarelor de drept vorbindu-se despre sistemul normativităţii juridice, care nu trebuie confundat cu sistemul dreptului, ierarhizarea făcându-se după forţa juridică. Forţa juridică a unui izvor scris de drept este dată de conţinutul şi caracterul acestuia determinate de narura şi poziţia autorităţii publice de la care emană.

Izvoarele scrise ale dreptului administrative se ordonează şi ierarhizează astfel: Constituţia, legea organică, legea ordinară şi ordonanţa, hotărârea Guvernului, hotărâri ale administraţiei ministeriale, ordinul prefectului, hotărârea Consiliului Judeţean, hotărârea Consiliului local, dispoziţia primarului.